Managementul personalului

Managementul personalului este reprezentat de totalitatea modalităților de obținere a eficienței personalului prin utilizarea potrivită a abilităților acestora. În orice companie activitatea de management a personalului începe prin recrutarea persoanelor competente și plasarea acestora în postrurile potrivite, continuă mai apoi cu dezvoltarea persoanelor angajate și cu maximixarea implicării acestora astfel încât compania să atingă obiectivele dorite.

Activitatea de management a personalului nu se ocupă doar de angajarea persoanelor potrivite, ci și de integrarea acestora în cultura organizațională a firmei. Angajații sunt consiliați, sunt ajutați să rezolve diferite conflicte și probleme disciplinare, sunt evaluați pentru a li se urmări performanța și pentru a li se asigura perfecționarea. Pe lângă aceste aspecte managementul resurselor se ocupă și de stabilirea grilelor salariale, de clasificarea posturilor, de negocierea contractelor angajaților sau de planificarea și desfășurarea programelor de training.

Menagementul resurselor umane este una dintre cele mai importante aspecte ale unei companii, de eficiența și competența acestei activități depinde practic activitatea și competența resurselor umane.
Va recomand: Hrp

Poveste cu talc

O poveste despre responsabilitate, chiar si in ultima clipa
[07.10.2010]
Un batrân tâmplar se afla în pragul pensionarii. Era înca în putere de aceea patronul sau îl mai dorea la lucru în echipa sa.
Cu toate acestea, batrânul era hotarât sa se retraga, pentru a duce o viata mai linistita alaturi de familie. Renunta la un salariu bunicel dar prefera linistea.
Cu parere de rau pentru pierderea unui mester asa de priceput, patronul îi ceru sa mai construiasca doar o singura casa. Batrânul accepta, însa nu mai punea suflet în ceea ce facea. Chema ajutoare nepricepute si folosea scânduri nepotrivite. Si lui îi era rusine de cum arata ultima lucrare.

Când în cele din urma o ispravi, patronul veni sa o vada. Îi darui tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i:
– Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine!

Tâmplarul ramase uimit. Ce mare rusine! Daca ar fi stiut ca îsi zideste propria casa, atunci ar fi facut-o cu totul altfel.

Asa e si cu noi. Ne construim vietile, punând în ele adeseori nu tot ceea ce e mai bun. Apoi, cu uimire, realizam ca trebuie sa traim în casa care tocmai ne-am construit-o. Daca am putea-o reface, am face-o mult diferita. Însa nu ne putem întoarce înapoi.
Ia aminte! Tu esti tâmplarul. În fiecare zi bati un cui, asezi o scândura sau ridici un perete. Viata e întocmai cum ti-o cladesti. Alegerea pe care o faci azi zideste casa în care vei locui mâine. Deci retine bine: ce faci, te face !

Efectul rasului

Majoritatea oamenilor de stiinta (dintre care ii putem aminti pe Paul Ekman sau David Matsumoto) s-au pus de acord ca figura umana este cea mai importanta unealta a comunicarii pe care o detine corpul uman. Este evident asadar de ce acordam o mare importanta expresiilor faciale ce scot la iveala diferitele emotii pe care le simtim.

Zambetul, de exemplu, este forma expresiva a unui sentiment predominant de care suntem sau nu constienti la acel moment. Sentimentul poate sa fie de bucurie sau de usurare. Cert e faptul ca aceasta expresie faciala nu este legata doar de starea psihica a unei persoane, ci si de starea ei de sanatate (un om bolnav care are dureri, sa zicem, nu se poate simti in stare sa zambeasca).

Dar putem gandi si vice versa? Este starea de sanatate a unei persoane legata de zambete si rasete? Pot ele sa influenteze functionarea organismului?

Steve Wilson, psiholog si terapeut prin zambete, considera ca persoanele zambarete sunt mai sanatoase decat celelalte. Totusi, mai multi cercetatori nu sunt siguri daca actul de a zambi si a rade in sine ajuta organismul sa se simta mai bine. Atitudinea pozitiva, simtul umorului si sprijinul familiei pot juca un rol la fel de important.
Ce se intampla cand radem?

Atunci cand radem ne schimbam din punct de vedere fiziologic. Muschii fetei noastre se intind (si sunt peste 40), pulsul si tensiunea arteriala cresc si respiratia ni se accelereaza, trimitand mai mult oxigen in tesuturi.

Se pare ca rasul nu numai ca ne binedispune, dar ne face si sa aratam mai bine – arde calorii. Maciej Buchowski, un cercetator de la Universitatea Vnderbilt, a efectuat un studiu legat de aceasta afirmatie. El a masurat cantitatea de calorii consumate in timpul rasului si a aflat ca in 10 – 15 minute in care radem cu pofta putem arde peste 50 de calorii (nu va entuziasmati totusi…o bucata de ciocolata contine acest numar de calorii, deci e nevoie de multe ore de ras pentru a slabi vizibil).
Efectele rasului asupra organismului uman

Numerosi cercetatori au studiat efectele rasului asupra corpului uman si au descoperit informatii noi si extrem de interesante:

– imbunatateste circulatia sangelui: oameni de stiinta de la Universitatea un Maryland au studiat efectele asupra vaselor de sange ale persoanelor in timpul vizionarii de comedii si drame; dupa terminarea filmelor, vasele sanguine ale grupului ce urmarise comedii se comportau normal, in timp ce grupul care a urmarit drame avea vasele de sange tensionate si o circulatie mai proasta

– imbunatateste sistemul imunitar: un nivel ridicat al stresului este asociat cu un sistem imunitar slabit; studii recente au demonstrat ca abilitatea de „a face haz de necaz” poate creste numarul anticorpilor din organism

– scade nivelul zaharului din sange: un studiu efectuat pe 19 diabetici a artat ca rasul poate scadea nivelul zaharului din sange; in prima zi, dupa masa, grupul de diabetici a fost pus sa citeasca; in urmatoarea, grupul a mancat aceeasi mancare, dar dupa masa a vizionat o comedie; dupa film, nivelul zaharului din sangele diabeticilor scazuse, iar in ziua anterioara, dupa lectura, ramasese la acelasi nivel
– rasul te ajuta sa te relaxezi si sa dormi mai bine: mai ales daca te doare ceva, o terapie cu amuzament sporeste sansele de a avea un somn linistit

Tuturor ar trebui sa ne placa sa zambim si sa radem. Daca totusi avem o zi proasta si nu reusim sa ne destindem, iata un mic experiment care sa ne vina in ajutor: luati un creion in gura si tinet-l intre dinti (fapt ce cauzeaza o expresie faciala asemanatoare zambetului) in timp ce va uitati la desene animate. Ziua dumneavoastra va deveni mai buna!

Ce este cu adevarat important pentru tine?

Ce este cu adevarat important pentru tine…?
Serviciul?…Ce este atat de important, incat serviciul tau sa merite atata stradanie? …
Ce conteaza in relatia ta cu partenerul, cu familia, prietenii sau colegii tai?
Cand iti pui astfel de intrebari…de unde iti vin raspunsurile?
Din mintea sau din sufletul tau…?
Acestea sunt valorile tale – lucrurile care sunt importante pentru tine, si faci totul ca sa le aperi, sa le protejezi.

Asadar, stii cu certitudine ce este important pentru tine? Tonul vocii cu care raspunzi acestor intrebari se potriveste intr-adevar cu cuvintele pe care le folosesti pentru a descrie ceea ce conteaza pentru tine? Sesizeaza daca nu cumva ceea ce tu consideri ca fiind important….nu sunt decat niste obligativitati.

Si,da, exista o mare diferenta intre acele lucruri pe care le faci din obligatie, si acelea pe care le faci pentru ca alegi sa le faci.
Probabil ca nu ti-ai pus prea des asemenea intrebari, iar raspunsurile care vin sunt insight-uri ce dezvaluie insatisfactiile tale cu privire la anumite zone din viata ta. Poate consideri ca drumul catre o cariera, o viata implinita, tine de atingerea anumitor obiective, de a-ti face un plan si a-l duce la indeplinire.
Daca ar fi intr-adevar atat de simplu, oare nu am face cu totii asta?

Multe din lucrurile care sunt cu adevarat importante nu sunt insa la indemana constientului tau astfel nu este foarte simplu sa fii constient de ele…
In timp ce pe tine te preocupa cariera, banii, partenerul, fericirea sau …ascensiunea… poti pierde din vedere acele lucruri, sau acei oameni care intr-adevar conteaza pentru tine.

Comportamentul tau este in stransa legatura cu valorile tale. De aceea te simti inconfortabil atunci cand esti obligat de anumite circumstante sa faci ceva ce contravine acestor valori.
Acel disconfort… este o senzatie adesea greu de descris, de definit, poate ca nici nu stii de unde vine sau ce anume este. Asemenea senzatii apar sub diferite forme…poate fi o senzatie de disconfort , un gand trecator, o amintire neplacuta sau un fior. Si sunt mari sansele sa ignori aceste semnale si sa treci mai departe. Acestea sunt insa semnale ale mintii inconstiente care averitizeaza ca ceva anume are nevoie de atentie.

Desigur, poti continua sa le ignori, dar astfel nu faci decat sa-ti inabusi adevaratul „eu”, propria energie. Iar atunci cand energia se blocheaza pot sa apara boli si suferinte. Asadar, merita sa fii atent la semnale…?

De unde provin aceste valori?
Intreaga viata ai acumulat valori, incepand din ziua in care te-ai nascut. Pe unele dintre acestea le-ai dus cu tine in viata adulta. Ce sunt ele? Cum le-ai dobandit? Cum anume te influenteaza?

Valorile mostenite sunt probabil cele mai comune. Copil fiind, ai fost influentat de ceea ce era important pentru parintii, fratii, rudele, profesorii, liderii grupului din care faceai parte. Mai tarziu, ai devenit ceva mai selectiv adaptand valorile pe care le-ai preluat de la idolii tai din lumea sportului, modei, muzicii, filmului etc. Ajuns la varsta maturitatii valorilre tale constituiau deja o mare parte a „programelor” tale. Spre exemplu, daca parintii, bunicii ti-au spus mereu sa mananci totul din farfurie, acum s-ar putea sa fii obisnuit sa mananci mai mult decat ai intr-adervar nevoie
.
Valorile compensatorii se formeaza atunci cand cazi in cealalta extrema, incercand sa compensezi ceva ce ti-a lipsit, ceva de care nu ai avut parte. De exemplu, daca parintii tai au fost rigizi cu tine, ai avut o copliarie lipsita de concesii, s-ar putea ca tu, acum, ca si parinte sa fii mult prea permisiv cu proprii copii.

Judecatile personale, sau felul in care tu iti percepi propriile experiente vor avea impact asupra valorii pe care le-o acorzi. Daca de exemplu ti s-a intamplat sa fii furat, jefuit, este foarte posibil sa pui mare pret pe securitatea personala, lucru nepotrivit in anumite circumstante.

Privite la suprafata, toate aceste valori par a fi inofensive… Totusi, daca le observi mai indeaproape este uimitor ce rol important joaca asupra modului in cate iti conturezi viata. Atunci cand sesizezi o senzatie de disconfort, atunci cand ai sentimentul ca ceva nu e in regula, examineaza-ti atent valorile, determina daca ceea ce faci in acel moment contravine vreuneia din valorile tale profunde.

Despre cum sa-ti descoperi adevaratele valori, despre cum sa faci alegerile care-iti vor fi intr-adevar de folos… in articolul urmator.

Frica este o nevoie anuntata…

„Sa nu ma tem. Frica este ucigasul mintii. Frica este moartea marunta purtatoare a desfiintarii totale. Imi voi infrunta frica. O voi lasa sa treaca prin mine, peste mine. Iar dupa ce va fi trecut, voi intoarce ochiul interior si voi privi in urma sa. Pe unde frica a trecut nu a mai ramas nimic. Doar eu…” (Dune – Frank Herbert)

…Frica nu este ceva real si nu am sa intru in frici acum, ci doar sa va spun ca se poate trece peste orice frica. Daca vrei sa scapi de toata odata nu ai sa poti, tot asa cum nu ai putea sa mananci un tort odata…o iei felie cu felie. Exista nenumarate metode sa scapi de frica: psihoterapie, hipnoza, sa schimbi ceva in viata ta astfel incat sa uiti de ea…si pleaca sau o bagi in sac, precum Ivan Turbinca si sa-i dai o mama de bataie…pana pleaca. Nu glumesc…este o forma de terapie, o forma de a trece peste ea. Povestile contin multe adevaruri din viata de zi cu zi…dar noi spunem ca sunt povesti de adormit copiii…nu e chiar asa… Revenind la frica… Una din metode sa-ti infrunti fricile este asta :
– luati o coala de hartie („verba volant scripta manent” – vorbele zboara, scrisul ramane) si insirati fricile una sub alta…sau macar cateva. Astfel declarati constientului Dvs.ca sunteti pregatit sa rezolvati problema. In acelasi timp Subconstientul Dvs. va scoate in lumina toate solutiile. Alegeti una dintre frici si…
– cautati un loc linistit, respirati adanc, spuneti-va o mantra timp de un minut-doua (mantra poate fi si „Eu pot sa rezolv asta”, „Am incredere in mine” sau…simplu : „Eu sunt”), incercati sa nu judecati ce se va intampla in urmatoarele 15-20 de minute si sa incepem : invitati-va frica la o cafea, un ceai (vorbesc serios), ca si cum ar fi o persoana, puneti o ceasca de cafea sau ceai pentru ea si rugati-o sa purtati un dialog prietenesc. Fara sa va imaginati cum arata, lasati-o pe ea sa vi se dezvaluie. Si nu uitati, primul gand care va vine este Adevarul, ceea ce vine dupa este impotrivirea mintii Dvs. Incepeti prin a-i pune intrebari :
– cum te cheama? (notati acolo…poate s-o cheme si „Frunza”)
– ce culoare ai?
– ce varsta ai?
– ce te declanseaza? (lumina, intunericul, un cuvant, un sunet, o culoare, etc)
– care este motivul pentru care inca esti in viata mea?
– ce pot sa fac pentru tine, ca sa pleci?
– ……….puneti ce intrebari va vin in minte…
La sfarsit ii multumiti ca v-a imbogatit experienta, ca v-a ajutat sa fiti mai puternici si ii spuneti ca prezenta ei nu mai este necesara in viata Dvs. Cand o sa spalati ceasca de cafea, considerati ca v-ati eliberat de acea frica.

Oricat de hilar v-ar parea…sa stiti ca functioneaza, si puteti incepe cu cele marunte…nu va apucati acuma sa rezolvati ceva greu…Poate anumite frici necesita ajutorul cuiva din afara (prieten, psiholog sau alta persoana specializata), dar de cele marunte…va puteti ocupa singuri. Daca va veti analiza un pic comportamentul – gestica, mimica, tipare verbale, veti vedea ca pe dupa ele sunt ascunse frici. Si apoi…cu cat fugim mai mult de frici cu atat ele se manifesta, pentru atragem ceea ce este in noi. De ce sa nu facem curatenie (tot este primavara…) si punem lucruri bune in noi, adica sa atragem lucruri bune si utile.

Iata ce spune si Neale Donald Walsch despre frica : http://www.nlpexplorer.eu/filme-nlp-si-hipnoza/teama-spaima-si-frica-neale-donald-walsch.html

De ce tot spun sa facem exercitii cu noi insine? Pentru ca putem, pentru ca a venit momentul sa facem ceva cu noi insine, pentru ca a venit momentul sa constientizam ca nu o sa vina nimeni sa ne rezolve problemele daca noi nu o facem, pentru ca a venit momentul sa reparam ce am stricat si putem. Exact asa cum am stricat, tot asa putem sa reparam. Iar cand cerem ajutor NI SE DA, pentru ca omul, asa cum este el, gaseste o farama de altruism in el.

Despre modificarea submodalitatilor si crearea unor convingeri mai integrate

Tehnicile de schimbare a submodalitatii ne ofera o extraordinara flexibilitate in eliminarea declansatorilor anxietatii. Am discutat deja despre modificarea submodalitatilor unei experiente astfel incat aceasta sa fie codata mai firesc (de exemplu astfel incat ochii persoanelor care vorbesc unei audiente care ii infricoseaza sa ramana la dimensiuni normale).

Si alte schimbari de submodalitate pot fi folosite pentru a realiza acest lucru.

In “Magic in Action” Bandler demonstreaza modul de utilizare a unui swish vizual (~fosnet vizual) pentru eliminarea panicii unei femei ingrozite ca familia sa ar putea muri intr-un accident, precum si pentru tratarea traumei prin disociere in cazul agorafobiei unei alte femei.
Versiuni ale acestor procese au fost utilizate si in afara campului NLP de psihologi cognitivi (Beck si Emery, 1985, p.215-231) si de terapeuti ericksonieni (Russel Bourne in ed Yapko, 1989, p.217).

Simpla schimbare a submodalitatii perspectivei temporale va rezolva problemele de anxietate in aproape orice situatie.

Amintiti-va ca persoana anxioasa este orientate spre viitor. In cadrul tehnicii liniei timpului-2, Tad James se foloseste de acest lucru. “Daca ai vrea… mi-ar place sa te gandesti la un eveniment fata de care simti frica sau anxietate…iar atunci cand l-ai gasit… mi-ar place sa plutesti deasupra liniei timpului. Du-te in viitor, la un minut dupa incheierea cu success a evenimentului de care iti era frica. (Bineinteles ca te asiguri ca evenimentul ia turnura pe care o vrei.) Si… mi-ar place sa te intorci si sa privesti spre tine… Unde se afla acum anxietatea? Observa cum razi pe infundate… Frica si anxietatea nu exista in afara timpului.”

Dintre toate interventiile NLP in cazurile de panica, tratarea traumei prin disociere este cel mai bine cercetata. Am predat acest proces psihiatrilor din Sarajevo pentru a fi aplicat supravietuitorilor unuia dintre cele mai ingrozitoare razboaie. Margot a tratat o pacienta trecand-o prin intreaga experienta traumatizanta a razboiului. La inceput plangand femeia a spus in engleza: “Urasc razboiul si urasc sa ma gandesc la el!” Spunea ca dupa incetarea razboiului a avut cosmaruri in fiecare noapte. Pentru ea sunetele erau ancore puternice iar zgomotul exploziilor ii produceau o stare de panica de necontrolat.

Cu o saptamana in urma fusese organizat un spectacol de artificii in Sarajevo. In mod rational ea stia ca este in siguranta dar panica a aruncat-o inapoi in situatia de razboi. A fugit intr-o casa din apropiere si s-a ascuns in subsolul acesteia pana la terminarea spectacolului de artificii. Dupa incercarea esuata de a-i explica procesul traumei (cunostintele ei de limba engleza erau limitate), Margot i-a cerut sa-si imagineze ca se afla intr-un cinematograf si ca deruleaza pe ecranul de acolo un intreg film incepand din perioada de dinainte de razboi, continuand cu perioada razboiului si cu urmatorii trei ani de dupa incheierea acestuia. Apoi Margot i-a cerut sa se gandeasca la spectacolul de artificii si sa observe cum se simte. Ea a ras. Apoi Margot i-a cerut sa sa-si aminteasca momentele cele mai dificile din timpul razboiului si sa verifice cum i se par. Ea a privit lung in fata, cu o expresie de uluire pe chip. “Deci cum e?” a intrebat Margot. “Pai…” spuse ea zambind, “vad imaginile si ma simt ca si cand ele se afla acolo iar eu sunt aici”. Intregul process nu a durat mai mult de 20 de minute.

Crearea unor convingeri mai integrate

Raspunsurile anxietatii si panicii sunt congruente cu restul vietii unei persoane. Ele sunt rezultat al “partilor”.
Este ca si cum acea parte a unei persoane care detine controlul pe perioada de panica sau anxietate are propriile ei intentii, convingeri si alegeri comportamentale, toate fiind destul de diferite de intentiile, convingerile si alegerile comportamentale ale persoanei in perioadele de calm.
Nu exista nici un motiv ca unui adult sa-i fie teama de lifturi dar cand o persoana cu o astfel de fobie ajunge langa un lift, raspunde cu un intreg set de convingeri la propriile intrebari legate de ceea ce s-ar putea intampla si alege un comportament dintr-o serie de comportamente pe care in mod normal nu le-ar folosi, neaccesand abilitati pe care de obicei le apreciaza.

Exista tehnici care permit informatiei sa curga din restul neurologiei persoanei inspre zonele in care este generata anxietatea. Una dintre cele mai simple astfel de tehnici este Integratorul miscarii oculare (Andreas, 1992, p.9-11) in care persoana isi acceseaza (visual, auditiv si kinestezic) amintirile dintr-o situatie de anxietate si urmareste miscarile degetului terapeutului pe masura ce se muta dintr-o parte a fetei clientului inspre cealalta, in plan orizontal, vertical si oblic.

O tehnica similara este folosita in afara NLP si se numeste EMDR (Shapiro, 1995). Francine Shapiro explica: “Una dintre cele mai simple cai de a descrie efectele EMDR este sa spui ca evenimentul tinta a ramas neprocesat din cauza ca raspunsurile biochimice imediate la trauma
l-au lasat izolat in staza neurobiologica.

Atunci cand clientul urmareste un deget miscandu-se sau o usoara bataie de mana, tonul vocii sau chiar un punct fix pe un perete, este initiata procesarea activa a informatiilor pentru a se ocupa de stimulul prezent.” Cu alte cuvinte, creierul tau stie cum sa organizeze materialul pe masura ce tu accesezi succesiv ambele lui parti.

Experienta noastra ne demonstreaza ca pana si cele mai anxioase persoane pot invata sa-si proceseze singure, acasa, propriul material prin utilizarea unei variante a acestei tehnici si anume, accesarea declansatorilor anxietatii.
Alte cateva tehnici NLP genereaza integrarea incepand cu comportamentul “partii” active pe timpul anxietatii si fragmentare in timp ce sunt accesate resursele generale ale intregii neurologii a persoanei.

Una este tehnica urmaririi mintii (Hall si Bodenhamer, 1997, p.35) in care incepi cu un gand auditiv-digital irational si ceri in mod repetat: “Si in spatele acelui gand ce se invarte prin mintea ta sta un alt gand… asa ca pe masura ce iti permiti sa observi…afla ce gand gasesti acolo, in spate…” Propria noastra versiune a acestui proces se numeste “Stari ascendente” (Bolstad, 1998, 17) in care persoana reia experienta kinestezica a anxietatii si intreaba in mod repetat “In timp ce esti atent la acest lucru, ce anume apare de dincolo de el?” Noi am folosit aceasta tehnica pentru a trata anxietatea intr-o singura sedinta.

Dintr-un alt set de tehnici de integrare fac parte si tehnicile “Transformarea miezului” (Core Transformation TM) (Andreas, 1992, p.3-5) si “Integrarea partilor” (Parts Integration).
In cadrul acestora, persoana identifica intentia comportamentelor problema si apoi este intreabata in mod repetat “Si daca aceasta intentie este deplin realizata, ce lucru chiar mai important obtii datorita acestei realizari?” Tehnica colegului nostru Lynn Timpany de generare a stimei combina aceasta tehnica cu instalarea unei noi strategii digital-auditive pentru cei care au o voce interna autocritica. Noua strategie a lui Lynn incepe cu vechii declansatori pentru vocea autocritica. El cere persoanei sa spuna o formula cheie de intrerupere (precum “Gandeste pozitiv!” sau “Hei, stai!”), apoi ii cere sa spuna ceva plin de resursa pentru ea insasi, iar apoi ii cere sa se felicite dandu-si un sentiment pozitiv despre felul cum si-a schimbat gandirea. Lynn determina persoana sa treaca prin aceasta secventa in cazul fiecarui exemplu evocat, in timp ce ea o leaga de incheieturile degetelor persoanei. Folosind aceasta tehnica am rezolvat problema anxietatii multor persoane.

In sfarsit, pentru schimbarea convingerilor putem utiliza o mare varietate de tehnici NLP cu ajutorul carora putem alege convingerile irationale pe care le-am accesat candva. Retineti insa ca atunci cand sunt pastrate separat, in partea panicata a persoanei, ele nu sunt experimentate de persoana ca fiind reale si deci persoana “nu are nevoie sa le schimbe”). Este necesara interventia unui anumit nivel de integrare pentru schimbarea convingerii ca sa poata fi accesata partea care genereaza neurologic credinta problema.

Rezumat

Anxietatea este cea mai comuna stare indezirabila in psihoterapie si este generata de un numar de sinestezii (de la reprezentari ale potentialelor pericole viitoare pana la activarea kinestezica).

Persoana anxioasa are o predilectie pentru potentiale pericole viitoare, se asociaza in acestea si isi amplifica submodalitatile. Acest fapt duce la evaluarea nerealista a pericolului si la sentimentul ca starea emotionala a persoanei respective se afla in afara controlului ei.

Folosind modelul nostru de terapie RESOLVE (Bolstad si Hamblett, 1998, p.107-108), putem sumariza raspunsurile pe care le-am gasit eficiente astfel:

Starea resursa

– Stabiliti mai degraba o relatie de colaborare,
consultativa, decat una magica sau de dependenta.

Stabilirea raportului

– Apreciati si recunoasteti dificultatea cu care
se confrunta persoana;
– Metaprograme de evaluare, calmare si stimulare psihologica.
Specificarea rezultatelor
– Stabiliti numarul de consultatii necesare
pentru obtinerea rezultatelor dorite;
– Construiti asteptarea schimbarii si explicati
necesitatea indeplinirii sarcinilor pentru
acasa.

Deschideti modelul clientului despre lume

– Invatati persoana care este structura
anxietatii, extrageti declansatorii acesteia si
demonstrati puterea acestora folosind Nivelurile logice ale terapiei;
– Reincadrati anxietatea si simptomele ei fizice
astfel incat sa devina controlabile;
– Folositi intrebari orientate spre solutie
pentru a construi resurse.

Ghidarea spre starea dorita

– Practicati si invatati-i si pe altii relaxarea
psihologica, inclusiv controlul muscular
si al respiratiei;
– Stabiliti ancore de relaxare;
– Modificati submodalitatile declansatorilor folosind schimbarea sau fosnetul standard;
– Efectuati tratamentul traumei pe toti declansatorii;
– Invatati persoana sa modifice perspectiva temporala pentru ca aflandu-se in viitor sa poata privi inapoi spre momentul prezent;
– Invatati persoana EMI sau o varianta a acesteia.
– Folositi tehnici de fragmentare pana la starile miez (Mind Backtracking – Urmarirea mintii, Ascending States – Stari ascendente, Core Transformation-2 – Transformarea miezului-2, Parts Integration – Integrarea partilor);
– Luati in considerare utilizarea schimbarii convingerilor sau implementarea unei strategii pentru a realiza obtinerea de noi raspunsuri.

Verificati schimbarea

– Invatati persoana sa se bucure de noua ei
abilitate de a se relaxa.

Iesirea: pas spre viitor

– Utilizand noua perspectiva asupra timpului
cereti persoanei sa se situeze in viitor si sa priveasca spre momentul prezent pentru a observa schimbarile.

Cum eliminam anxietatea?

Aceasta intrebare este mai complexa decat pare…
Anxietatea este condusa de efortul de evitare a unor consecinte infricosatoare.
“Simpla” rezolvare a anxietatii persoanelor cu fobie de paianjeni pare sa fie ca niciodata sa nu se gandeasca la paianjeni si sa nu intre in contact cu ceva ce ar putea avea legatura cu paianjenii.

Pentru persoana cu anxietate in legatura cu pierderea autocontrolului rezolvarea “simpla” ar fi sa nu fie vreodata in situatia in care pierderea autocontrolului devine posibila.
Sigur ca acestea sunt scopuri imposibile insa multe persoane anxioase se agata de iluzia unei astfel de solutii apeland la droguri, distractii, un stil de viata complet organizat in jurul fricilor lor si a relatiilor de dependenta in care cealalta persoana trebuie sa le fie permanent in preajma. Ceea ce de obicei se numeste “castig secundar” (avantaje accidentale pe care problema le aduce in viata persoanei sub forma de simpatie, evitarea provocarilor etc.) este in mod real principalul castig in conditiile anxietatii. Acesta este adesea si telul imediat al persoanei anxioase.
Rolul tau ca specialist NLP nu este sa creezi astfel de solutii iluzorii.

Un exemplu de solutie iluzorie ar fi cea care prezinta NLP ca un set de unelte care vor rezolva automat problema persoanei indiferent ce ar face aceasta.
Un alt exemplu de acest gen ar fi sa te oferi sa devii un sistem de suport total pentru persoana respective (“Suna-ma oricand!”).
Sa fi “magician” poate fi foarte satisfacator dar aceasta satisfactie este mica in comparatie cu bucuria de a da persoanei anxioase puterea de a invata propria ei magie. Atunci rolul tau este cel al unui coach sau consilier.

Persoanele anxioase ne angajeaza pentru a le oferi sfaturi si suport pentru a-si pune in actiune un plan care le va schimba viata. Aceasta va fi o relatie de colaborare in care va fi nevoie ca ei sa ne “ajute” si de asemenea sa urmeze in mod experimental sfaturile pe care le oferim. Noi nu avem o modalitate magica de le rezolva problemele dar daca ei vor face ceea ce noi le sugeram credem ca vor experimenta schimbarea. Acest lucru este ca si acordul pe care il face un consultant de afaceri. Noi adesea spunem: “NLP nu functioneaza. Tu lucrezi… NLP doar iti explica cum sa lucrezi perfect”. Acesta este un angajament limitat in timp si este important sa stabilesti de la inceput care este numarul de sedinte (de obicei doua sau patru).

Pe de alta parte, daca nu suntem angajati ca si consultanti, acceptam aceasta situatie. Nu ducem munca de convingere incercand sa ne vindem serviciile.
Un alt lucru important in practica este ca atunci cand sugeram niste sarcini (de exemplu cerem persoanei ca la sfarsitul fiecarei zile sa identifice trei lucruri pe care le-a realizat in ziua respectiva) si persoana nu le indeplineste sa aflam impreuna cu persoana ce anume a facut in loc sa indeplineasca sarcina si sa o ajutam sa descopere cum lucrul respectiv a dus la rezultatele de care se plange.
In acest context, pentru anularea “distorsiunilor cognitive” ale anxietatii putem folosi urmatoarele cinci seturi de instrumente:

1. Reincadrarea anxietatii si a simptomelor ei;
2. Accesarea resurselor/solutiilor;
3. Invatarea transei si fixarea ancorelor de relaxare;
4. Modificarea submodalitatilor;
5. Crearea unor convingeri mai integrate.

Reincadrarea anxietatii si simptomelor ei

Aratati care este valoarea raspunsurilor normale de frica si explicati structura problemei anxietatii ca fiind generata de distorsiuni perceptive si sinestezii. Anxietatea este un semnal pe care persoana are nevoie sa-l identifice, apoi are nevoie sa-si ajusteze perceptiile asupra situatiei si sa se comporte diferit.

Extrageti declansatorii pe care persoana i-a folosit pentru a genera anxietatea si gasiti distorsiunile de submodalitate care amplifica importanta amenintarii.
Noi am rezolvat cu mai multe ocazii anxietatea legata de vorbitul in public aratand persoanelor anxioase ca imaginea pe care o aveau in minte era centrata doar pe anumite persoane si ca priveau imaginea din mintea lor cu ochii mariti mult peste dimensiunile obisnuite. Adesea, odata ce persoanele acceseaza declansatorii anxietatii lor, ii pot schimba fara explicatii suplimentare. Evaluarile nerealiste facute de persoanele anxioase pot fi verificate in acest moment (convingerile active vor necesita aplicarea unora dintre celelalte tehnici enumerate dar o persoana anxioasa in legatura cu lucrurile pe care “trebuie sa le faca imediat” poate fi intrigata sa afle ca si-a evaluat incorect necesitatile).

Un mod amuzant de a produce schimbarea submodalitatii chiar in aceasta explorare initiala este folosirea tipului de interventie jucausa pe care Richard Bandler o descrie in cartea sa “Magic in Action” (1984, p.1-31).

Lucrand cu Susan, o femeie care se panica atunci cand membrii familiei ei se intorceau acasa tarziu, Bandler spune: “Sa zicem ca trebuie sa simt in locul tau timp de o zi. Deci o parte a indatoririlor mele ar fi sa ma panichez in locul tau daca cineva intarzie. Ce sa fac in interiorul capului meu pentru a ma panica?” Susan ii raspunse: “Incepi prin a-ti spune propozitii de genul…” si Richard o intrerupe: “Trebuie sa-mi vorbesc mie insumi”. Ea continua: “… uite ce tarziu e, uite ca ei nu-s aici. Asta inseamna ca s-ar putea sa nu mai vina niciodata.” Bandler intreaba: “Spun asta pe un ton obisnuit?” Acest model a fost realizat de Tad James si denumirea lui este aceea de “niveluri logice ale terapiei”. James evidentiaza faptul ca procedand in acest fel, Bandler a obtinut prin presupozitii lingvistice cateva reincadrari:

– Susan admite ca ea este cea care cauzeaza panica;
– Susan este de acord ca are o strategie specifica pentru a actiona;
– Susan este de acord ca este o experta in ceea ce face si ca il poate invata pe Bandler cum sa o faca si el;
– Susan descrie procesul la persoana a doua ca si cum altcineva s-ar panica;
– Pentru a raspunde la intrebarile lui Bandler mai sus mentionate, Susan trebuie sa considere ce s-ar intampla daca ea insasi si-ar desfasura strategia intr-un alt mod decat cel obisnuit.
– Prin urmare, Susan exerseaza o noua strategie

Declansatorii kinestezici care alimenteaza un circuit de panica (de exemplu: Vc Ki . Ad Ki) pot fi si ei reincadrati. Puteti arata ca senzatia de lesin este exact aceeasi ca senzatia pe care o ai cand esti ametit de incantare, senzatia de respiratie dificila si ameteala este aceeasi cu cea pe care o ai cand dansezi foarte repede, frisoanele sunt aceleasi senzatii pe care le ai intr-o sauna si intr-o piscina iar amortelile mainilor si a falcilor (pe baza de anxietate) sunt identice cu cele pe care le simti cand te sprijini mai mult timp pe o mana in timp ce urmaresti programul TV etc. (vezi p.214 din articolul lui Russel Bourne “From Panic to Peace: Recognising the Continua” din Yapo ed, 1989)

Accesarea resurselor/ solutiilor

Ajutati persoana sa identifice si sa construiasca experiente ale resurselor interioare pentru a se descurca in situatiile care li se par dificile.
Persoanele anxioase prefera pericolul si cand li se cere sa gaseasca o experienta resursa, adesea acceseaza experientele cele mai dureroase si infricosatoare pe care le-au trait. Este important ca ele sa invete ca acesta este un metaprogram ce poate fi schimbat prin simpla repetitie.
Pentru a extrage momente resursa pot fi folosite trei tipuri de intrebari centrate pe solutie (Chevalier, 1995).
1. Cereti o descriere a rezultatului dorit de persoana.
“Ce trebuie sa fie diferit ca rezultat al faptului ca discuti cu mine?”
“Ce vrei sa obtii?”
“Ce ar trebui sa se intample pentru ca tu sa simti ca ceasta problema s-a rezolvat?”
“Cum vei stii ca aceasta problema este rezolvata?”
“Ce vei face si ce vei simti atunci cand problema va fi rezolvata?”
2. Intrebati cand anume nu intervine proble-
ma. (Aflati care sunt exceptiile).
“Cand anume ai observat ca problema nu era chiar asa de rea?”
“Ce se intampla in acel moment? Ce faceai diferit in momentul respectiv?”

3. Daca nu exista exceptii intrebati despre
exceptii ipotetice folosind intrebarea
“miracol”.
“Sa zicem ca intr-o noapte s-ar intampla un miracol in timp ce tu dormi si problema ta ar fi rezolvata. Ce crezi ca vei observa deosebit dimineata si-ti va permite sa stii ca problema ta s-a rezolvat?
Dupa intrebarea despre miracolul ipotetic poti pune si alte intrebari precum:
“Ce ar observa oamenii din jurul tau ca este diferit in ceea ce te priveste?”
“Ce ar face ei atunci?”
“Ce-ar fi sa pretinzi ca acest miracol chiar s-a intamplat?”
Faceti in asa fel incat clientul, in viata lui de zi cu zi, sa-si puna siesi intrebari centrate pe solutie.
Dimineata, inainte de a cobora din pat, sa se intrebe: “Care sunt cele trei lucruri pe care le voi cauta/realiza astazi?”
Seara cand se duc la culcare, sa se intrebe: “Care sunt cele 3 lucruri pe care le-am obtinut astazi?”
Potentialul acestor trei intrebari este extraordinar.

Invatarea transei si stabilirea ancorelor de relaxare

Un mod simplu de a construi resurse este sa inveti persoana sa se relaxeze din punct de vedere psihologic. Asta inseamna sa ii arati cum isi poate opri incordarea grupelor de muschi, sa acorde mai multa atentie expiratiei decat inspiratiei, sa respire prin nara non-dominanta
(Rossi, 1996, p.171-2) si sa se orienteze spre imaginile interne placute. Scopul este sa inveti persoana sa intre singura in transa folosind ancore aflate sub propriul lor control. Astfel de ancore pot fi stabilite de persoana aflata in terapie.
De exemplu, lucrand cu studenti care sufereau de anxietate de examen, adesea am rezolvat complet problema inducand o transa, determinand persoanele sa faca o ancora gestuala cu mana non-dominanta (care este libera atunci cand ele scriu) si testand apoi ancora. Persoanele utilizeaza apoi ancora la examen si de obicei spun: “A fost cel mai relaxat examen din viata mea”.
Multi dintre clientii nostri cu anxietate mai complexa spun dupa primele 15 minute de inducere a transei ca s-au simtit “mai relaxati ca niciodata”, insa pentru ei acesta e doar inceputul, deoarece este nevoie ca persoana sa repete procesul in mod regulat, ceea ce (subliniaza Rossi 1996, p.279-313) inseamna de cateva ori pe zi, astfel incat sa restabileasca un ciclu ultradian natural de odihna. Ca si Rossi, si noi am aflat ca multi clienti anxiosi nu vor mai avea probleme in viitor daca vor avea grija ca la fiecare 90 de minute sa se relaxeze timp de 10 minute intinzandu-se pe partea lor dominanta (deschizandu-si astfel nara non-dominanta).

Cum sa abordezi „teama de discurs”

„Creierul omului este un lucru minunat ….Functioneaza din momentul nasterii pana cand te ridici pentru prima data ca sa tii un discurs….”(H.G.)

Cercetarea ta a luat sfarsit. Discursul tau este pregatit. Data prezentarii este stabilita. Ce se intampla dupa aceea?
Daca esti la fel ca si majoritatea vorbitorilor, mintea ta se orienteaza spre expunere. Te intrebi daca iti vei putea aduna curajul sa stai in picioare si sa vorbesti in fata unui auditoriu. Raspunsul la aceasta intrebare este : ” Bineinteles!”. Ai ajuns pana aici si acum este timpul sa incepi calatoria…

De fapt, au mai ramas doar doua obstacole: sa-ti depasesti propria anxietate si sa gasesti o modalitate ca sa repeti.

Frica sau anxietatea este ceva care-i afecteaza pe toti vorbitorii in public. Asa ca, daca incerci o oarecare neliniste inainte, in timpul sau dupa sustinerea discursului, poti fi sigur ca ne esti singurul. Studentii permit uneori fricii sa stapaneasca ceea ce este mai bun in ei. Astfel, in loc sa foloseasca anxietatea ca pe o forta pozitiva, ei ii permit sa-i copleseasca. Pentru a combate aceasta iti vom sugera metode pentru a facea ca „teama de discurs”sa lucreze in favoarea ta.
Intelege-ti temerile!

Autoanalizeaza: cat iti este de teama? Cat esti de anxios privind sustinerea discursului? Mai jos vei gasi un inventar care te va ajuta in acest sens. Chiar daca acesta nu este un instrument stiintific, iti va da niste indicatii cu privire la nivelul fricii tale. I aminte ca trebuie sa prezinti cateva niveluri de anxietate pentru a putea fi considerat drept”normal” . Daca nu-ti este teama defel sa vorbesti in public, nu vei fi considerat „normal” ba, mai mult, probabil nu esti un vorbitor prea eficient.
La fiecare declaratie, incercuieste numarul care reprezinta cel mai bine raspunsul tau, 1 reprezentand intensitatea cea mai mica a starii, iar 5 intensitatea maxima.

1. Mi-e teama ca voi uita ceea ce am de spus. (1,2,3,4,5).
2. Mi-e teama ca ideile mele vor parea confuze si incoerente. (1,2,3,4,5).
3. Mi-e teama ca aspectul meu fizic va fi necorespunzator. (1,2,3,4,5).
4. Mi-e teama ca auditoriul va gasi discursul meu plictisitor.(1,2,3,4,5).
5. Mi-e teama ca auditoriul va rade de mine. (1,2,3,4,5).
6. Mi-e teama ca nu voi sti ce sa fac cu mainile.(1,2,3,4,5).
7. Mi-e teama ca instructorul meru ma va stanjeni.(1,2,3,4,5).
8. Mi-e teama ca membrii auditoriului vor socoti ca ideile mele sunt simpliste.(1,2,3,4,5).
9. Mi-e teama ca voi face greseli gramaticale. (1,2,3,4,5).
10. Mi-e teama ca toti ma vor privi fix. (1,2,3,4,5).

Apoi, aduna numerele alese si clasifica-te astfel:
41-50-foarte temator
31-40-temator
21-30-ingrijorat in limite normale
11-20-prea increzator
10-……esti viu?

Cauzele fricii de discurs

„Suntem in mare masura jucaria temerilor noastre…”(H.W.)

Inainte de a putea face fata temerilor noastre trebuie sa ne dezvoltam intelegera clara a cauzelor acestora. Iata cateva dintre cele mai obisnuite cauze ale fricii de discurs.

Teama de a fi nepotrivit.

Daca a fi potrivit este o stare in care te simti sigur pe tine si capabil, nepotrivirea este chiar opusul-ceea ce inseamna sa te simti inferior si incapabil. Faptul ca te simti „nepotrivit”poate duce la asumarea ideii ca nu vei fi capabil sa scrii sau sa vorbesti. Ti-e teama sa-ti asumi riscuri pentru ca-ti imaginezi ca realizarea ta nu va fi destul de buna, ori nu va fi considerata adecvata? Atunci cand nu esti de acord cu ceva ce ai citit sau ai auzit te simti mai bine sa inghiti in sec si sa stai cuminte decat sa intervii in apararea unei scrieri pe care o socoti corecta? Iti este mai usor sa”mergi”cu grupul decat sa scrii sau sa vorbesti despre obiectiile tale cu privire la actiunile sau cuvintele altora? Daca te simti nepotrivit, probabil preferi sa „joci prudent”…nu vrei sa te pui intr-o postura in care te-ai putea simti si mai nepotrivit.

Teama de necunoscut

Un serviciu nou te poatea face sa te simti speriat, deoarece colegii de munca, situatia si responsabilitatile iti sunt nefamiliare, necunoscute sau inca neclare. Teama sa scrii o lucrare sau sa tii un discurs poate avea aceleasi cauze. Fiecare eveniment are o calitate amenintatoare, necunoscuta, o calitate cu care multi oameni prefera sa nu aiba de-a face. Cand un astfel de eveniment implica scrisul sau vorbitul, putem fi speriati pentru ca nu stim cum vor reactiona oamenii la ceea ce scriem sau spunem. Pur si simplu ne simtim mai confortabil cu ceea ce ne este mai familiar- cu ceea ce am experimentat. Cu toate ca dispunem de o intelegere cognitiva cu privire la ceea ce este sau nu probabil sa se intample in fata auditoriului sau in mintea cititorului, permitem totusi ca sentimentele noastre sa puna stapanire pe noi, facandu-ne sa reactionam emotional si sa ne comportam irational.

In articolul urmator vom continua cu „teama de consecinte”, precum si cu alte aspecte legate de temerile de discurs.

Opreste gandurile asociate cu „teama de discurs”!

Anxietatatea nu este un simplu fenomen fizic, ea se manifesta si la nivel cognitiv, adica in ganduri. De aceea este important sa lucrezi la eliminarea gandurilor asociate cu teama si anxietatea, la fel ca si in cazul simptomelor corporale.
Multi oameni folosesc cuvintele „relaxeaza-te!”pentru a se calma. Din pacate,”relaxeaza-te!”nu suna prea relaxant pentru anumite persoane. De aceea ar fi mai indicat ca acestea sa fie inlocuite cu „calmeaza-te!”.

O varianta a tehnicii de calmare este a preceda cuvintele „calmeaza-te!” cu „stop!”.Atunci cand incepi sa te lasi purtat de ganduri….spune-ti:”stop!”…Apoi da-ti comanda: „calmeaza-te!”
Spre exemplu:
„Pur si simplu nu ma pot ridica in fata tuturor acestor oameni…Uita-te la privirile lor inghetate si la zambetele lor rautacioase……”:”Stop!”;”Calmeaza-te!”
Ai putea sa descoperi ca poti adopta aceste tehnici de oprire a gandurilor pentru a te ajuta sa-ti controlezi simptomele de anxietate in situatii interpersonale.

Vizualizarea – o abordare pozitiva

Psihologii sportivi folosesc tehnica numita vizualizare pentru a-i ajuta pe atleti sa concureze mai eficient.
Atletii sunt ghidati sa vizualizeze succesul la terminarea cursei/jocului. Li se cere sa-si imagineze cum se vor simti atunci cand vor castiga. Apoi, cand intr-adevar se afla pe terenul de competitie, este ca si cum ei ar mai fi fost deja acolo si ar fi castigat deja.
Pentru a-ti spori increderea ca si vorbitor poti incerca aceasta tehnica.
Aseaza-te intr-un loc linistit. Imagineaza-ti ca te apropii de podium, apoi vizualizeaza-te sustinand acea prezentare. Auzi chiar auditoriul aplaudand apreciativ.

„Teama de discurs” poate fi redusa si cu ajutorul altor tehnici. Astfel, unii vorbitori incearca sa introduca putin umor la inceputul discursului, pentru a avea imediat un raspuns favorabil de la auditoriu. Ei spun ca o astfel de reactie ii ajuta sa-si calmeze nervii pentru tot restul prezentarii. Altii cauta o figura prietenoasa si vorbesc cu acea persoana timp de cateva minute, la inceputul discursului. Altii utilizeaza scheme grafice si alte elemente vizuale pentru a le fi de ajutor in organizarea materialului – in cadrul acestei tehnici,vizualul arata urmatorul punct important de tratat, eliminand necesitatea ca vorbitorul sa si-l aminteasca sau sa recurga la notite.
Unii vorbitori insa spun ca le este util sa repete discursul cu voce tare, stand in fata unui auditoriu imaginar si rostind tot textul materialului, si asta de mai multe ori. Astfel, este bine-stiut ca inainte de a tine un discurs, presedintii isi fac inregistrari video si isi revizuiesc prestatia. Liderii corporatiilor isi petrec adesea ore intregi repetand si imbunatatind prezentarile pe care le vor face la intalniri de vanzari, sedinte cu actionarii, etc. . Actorii, evident, repeta inaintea premierei unei noi piese…se intelege asadar de la sine ca doar cei nepasatori ar tine un discurs pe care nu l-au repetat cum se cuvine.
Aminteste-ti asadar ca indiferent in ce fel alegi sa operezi cu ea, frica este o reactie naturala a celui care vorbeste in public si, probabil ca niciodata nu va putea fi eliminata complet. Este deci nevoie sa inveti sa faci fata fricii. Doar in acest fel vei fi capabil sa sustii o prezentare reusita.

Curajul de a accepta schimbarea care vine din subconstientul tau

Fiinta umana este un adevarat tezaur, de o bogatie inestimabila, de unde putem lua tot ce avem nevoie pentru a trai o viata minunata si abundenta, dar cei mai multi dintre noi dorm profund, nestiind mai nimic despre aceasta “mina de aur” care suntem, in care se ascunde o infinita dragoste, inteligenta si intelepciune.

Iata ce spune autorul cartii “Puterea extraordinara a subconstientului tau”, Joseph Murphy, despre constient si subconstient : […]Vom ilustra principalele deosebiri ce exista intre cele doua parti ale mentalului prin urmatoarele comparatii: mentalul constient este asemenea unui capitan de vapor care sta pe puntea navei. El dirijeaza toate manevrele si da ordine oamenilor aflati in sala motoarelor care, la randul lor, controleaza toate cazanele, instrumentele, etc. Mecanicii nu stiu incotro se indreapta nava, dar se supun ordinelor pe care le primesc.

Ei pot chiar sa facă astfel incat nava să esueze pe stanci, daca omul de pe punte, servindu-se in mod gresit de compas si sectant, le da indicatii eronate. Mecanicii i se supun in mod automat, pentru că el este comandantul.

Capitanul este stapan pe nava si ordinele sale sunt executate întocmai. Tot astfel, mentalul constient este capitanul navei care este constituita din fiinta, anturajul si toate afacerile voastre. Subconstientul primeste absolut toate ordinele pe care i le dati si le considera adevarate.

Daca repetati mereu: “Nu am mijloace pentru a cumpara asta sau cealalta”, subconstientul primeste aceste ganduri si face in asa fel incat sa nu puteti avea ceea ce va doriti. Daca veti continua sa spuneti: “Nu am destui bani ca sa-mi cumpar aceasta masina, sa fac aceasta calatorie in America, sa stau in aceasta casa sau sa am acest palton de blana”, atunci puteti fi siguri ca subconstientul se va supune ordinelor voastre si veti trece prin viata fara sa va bucurati de toate lucrurile pe care le doriti.[…]

Marele “secret” este chiar in puterea noastra si inseamna a sti si a putea sa ne folosim subconstientul pentru a putea extrage si folosi minunatiile care sunt in noi. Depinde doar de noi cum o facem, care ne sunt motivatiile, cum ne afecteaza pe noi si pe cei din jurul nostru ceea cea alegem sa fim. Si ne putem da seama de acest tezaur care suntem dupa felul de a fi al oamenilor : sunt cei care au succes, sunt plini de incredere…sunt magnetici si mai sunt cei cu capul plecat, cei care se plang de propriile nefericiri si nu stiu cum sa iasa din ele. Diferenta dintre cele doua tipuri de oameni este constienta si increderea in ei insisi, in subconstient.

Daca invatam “tehnicile” simple si intelegem fenomenele care se produc in noi, vom fi inspirati de o lumina noua si vom cunoaste o acea forta care ne conduce in tacere spre ceea ce numim viata noastra : este forta interioara si, armonizandu-ne in mod constient cu ea, ne putem schimba viata in mod constient si putem deveni mai increzatori in fortele proprii, ne vom gasi linistea si sanatatea perfecta, vom putea explora lumi noi, care, desi sunt sub ochii nostrii de la inceputuri, nu le-am observat, pentru ca eram ocupati de lumea exterioara sau “dormeam”. Pentru ca asta inseamna a fi treaz : a fi constient de tine, a sti cine esti cu adevarat, a avea curajul de a-ti asuma propria viata, de a face schimbari, de a te conduce dupa propriile credinte si valori, de a explora minunatul univers interior care se afla in subconstientul nostru. Pentru ca acest lucru sa se intample avem nevoie de doua lucruri : curaj si asumarea propriei vieti – curaj pentru a explora si scoate in afara, in lumina (constienta) ceea ce nu ne place si a pune in loc ceea ce dorim cu adevarat sa fim si asumarea propriilor ganduri, fapte si principii.

Pentru a realiza toate aceste lucruri si pentru a progresa in mod real, este nevoie de o baza practica, care sa poata fi aplicata de oricine, printr-un efort corespunzator si, cu cat vom cunoaste mai bine legile unei astfel de practici si modul lor de aplicare, cu atat vom putea face schimbari semnificative in vietile noastre si in comportamentul de zi cu zi.

[…] Legile subconstientului sunt legi care implica foarte mult puterea credintei din partea unei fiinte umane. Prin urmare, trebuie sa credeti in actiunea sa, sa credeti chiar în uriasa putere a credintei.[…]

Trebuie sa avem grija ce dorinte si credinte avem, pentru ca, in virtutea legii actiunii si reactiunii, subconstientul ne da ceea ce ii cerem. Astfel gandul reprezinta forta care declanseaza anumite procese mentale, acestea fiind raspunsul acestor ganduri si dorinte ale noastre.

De aceea, sa avem numai ginduri armonioase, dorinta de a fi sanatosi, liniste interioara si bunavointa; atunci, in viata noastra se vor produce adevarate miracole, care pana mai ieri pareau imposibile (de multe ori te uiti la un om implinit si te intrebi : “…ce a facut omul asta si cum se simte atat de bine cand, in zilele noastre viata este atat de grea?…” Raspunsul este : a devenit constient de el insusi si a avut curajul sa cheme si sa accepte schimbarea, a avut curajul de a se accepta pe sine, de a se ierta pentru greselile trecute si a schimba ceea ce este el prin puterea gandului constient.

Noi suntem gradinarii care plantam semintele in propria gradina : plantati astfel seminte de pace, de bucurie, de bunavointa si prosperitate. Aveti curaj, fiti perseverenti si roadele nu vor inceta sa apara. Sunteti si grainarii propriei vieti si Universul cat si Arhitectul acestui Univers abea asteapta sa ne descopere noi taramuri. Depinde doar de noi sa facem acest lucru.

Si nu uitati : legea ce sta la baza intregii manifestari este legea credintei. Credinta este gandul permanent intreţinut în mod constient. Respingeti cu fermitate orice gand ca cineva sau ceva v-ar putea face rau. Aveti incredere in uriasa putere a subconstientului de a va vindeca, inspira, revitaliza si imbogati.

Schimbati-va radical, in sens benefic, modul de a gandi; numai in acest fel veti influenta pozitiv destinul.

Adaptare dupa cartea cu acelasi titlu, de Joseph Murphy