Marie fredriksson a reusit sa ma faca sa inteleg ca nimic nu e imposibil in viata

Putini oameni din lumea asta n-au auzit de Roxette din Suedia care e dintre cele mai iubite formatii de muzica pop din toate timpurile. Pe 30 mai e ziua de nastere a Mariei Fredriksson, vocea feminine a cuplului surdez
Marie e o dovada vie ca visele se pot indeplini daca vrei cu adevarat acest lucru. De mica dorea sa cante, dar viata i-a adus in cale multe piedici cu care a trebuit sa se lupte. La liceu a putut sa studieze muzica doar de la 17 ani, apoi a urmat cursuri de teatru. La inceputul carierei visa sa cante jazz, credea ca asta o reprezinta cel mai bine, dar nu a fost sa fie asa. Dupa ce a decis sa-si ia viata in maini si sa se multe intr-un oras mai mare din Suedia, la 20-21 de ani si-a facut debutul in muzica cu formatia Strul cantand si compunand cantece. Problema era ca aveau concerte rare, nu reuseau sa obtina vreun contact cu o casa de discuri. In 1980 formatia Strul cu o formula modificata ( doar Marie si liderul trupei ramasese din vechea garda ) au reusit sa se faca auziti in Stockholm si sa lanseze primul lor cantec pe radiouri. In 1982 au reusit chiar sa faca un album, dar nu s-a vandut doar 1000 de copii.
Renuntand la formatia Strul, in 1984 Marie isi lanseaza primul ei album solo, apoi au urmat altele in 1985 si in 1987. Succesul fiind tot mai mare cu fiecare lansare facuta. In 1986 impreuna cu Per Gessle. infiinteaza formatia Roxette cu care isi indepilineste toate visele pe care le are un artist. Au vandut peste de 75 de milioane de inregistrari in toata lumea, anul asta termina al treilea turneu mondial, au ajuns de 4 locul intai in topurile de specializate din SUA si multe alte tari din toata lumea. Vocea ei s-a potrivit de minune cantecelor compuse de Per Gessle
In 1992 Marie revine cu un nou album solo care se spune ca e un autoportret a ei, cantecele fiind inspirate din viata, emotiile si relatiile ei. In 1996 si in 2000 lanseaza alte albume, ultimul fiind o colectie cu cele mai de succes cantece ale ei.
Cand Marie se simtea fericita complet avand si in viata personala 2 copii cu sotul ei Mikael Bolyos, destinul i-a dat o mare lovitura. In toamna anului 2002 fanii Roxette din toata lumea afla ca idolul lor are mari probleme de sanatate si e in pericol sa n-o mai vada niciodata pe scena. Dar ea s-a incapatinat sa se lupte cu soarta, pasiunea pentru muzica i-a dat putere si incredere ca totul va fi bine. In anul 2003 a primt in cadrul unei gale in Stockholm, din partea regelui, Maiestatea Sa, Karl Gustav al XVI-lea si a Reginei Silvia, o medalie pentru activitatea de succes pe care a avut-o in toata lumea impreuna cu Per Gessle. In 1994 lanseaza un nou album solo in care ea spune prin versurile cantecelor ce a simtit in cele mai grele momente din viata ei. In anii 2006 si in 2007 apar alte albume, dar fara concerte.
In anul 2009 Roxette apare din nou pe scena, reactia fanilor determinand-o pe Marie sa accepte sa lucreze cu Per la un nou album ce apare in 2010. Din 2011 au pornit in cel ma mare turneu mondial a lor avand concerte pe toate continentele. In martie anul asta au lansat un nou album.
Nimeni nu stie cand se va opri Marie din cantat. Muzica a fost si ramane viata ei. Sa poate sa cante din nou inseamna pentru ea o noua sansa, un nou inceput in viata.

Si Dumnezeu plange

Cerul era de plumb. Oamenii grabiti sa ajunga la ceva sau undeva, nu isi ridicau ochii catre cerul care se intunecase si mai mult. Pe chipurile lor era o incrancenare mult prea profunda. Parea ca viata lor, se ingreunase, si ea de plumb. Dintr-o data au inceput sa cada picuri mari. Dar nimeni nu se oprea din acea cursa fara de final spre undeva sau ceva.
“ Nimeni nu are timp sa vada ca nu sunt doar simpli picuri de ploaie…”,gandi copilul. Si brusc in freamatul furincarului de oameni se auzi un glas care striga:
– Mami ,tati Dumnezeu plange! Glasul sau ,desi firav, reusise sa strabata catre urechile fiecarui trecator. Si brusc toti se oprisera din cursa lor.Ochii tuturor se intorsesera nedumeriti catre el, apoi catre cer.
Un domn se apropie e el si il intreba cu glas bland si tremurand:
-De ce zici ca Dumnezeu plange? Sunt doar niste picaturi de ploaie..
Atunci copilul privindu-l ii raspunse :
-Nu sunt doar niste picaturi de ploaie! Nu simti? Nu vezi? Nu auzi?
Nu simtiti cata durere e in fiecare picur de ploaie? Nu vezi ca sunt altfel? Nu auzi oftatul din fiecare atingere? Voi, oamenii mari, sunteti vinovati pentru ca Dumnezeu plange!
Brusc se auzi un cor de vociferari: “ Cum isi permite un pusti sa zica asa ceva? Cu ce suntem noi de vina?”
Copilul continua desi parintii sai incercara sa il opreasca: Da voi sunteti vinovati! Il faceti pe Dumnezeu sa planga de fiecare data cand gresiti. Voi ne-ati ucis inocenta! Voi ne-ati aratat ce e rautatea. De la voi am invatat sa mintim. In fiecare zi , in loc sa iubiti, urati si ne invatati si pe noi sa o facem. De ce??
Voi sunteti cei care omoara tot ce frumos in ceilalti si ne invatati ca e ok sa ne batem joc de cei din jur…,ca e ok sa uram.
Ati uitat sa ajutati, sa iubiti, sa impartiti. Ne-ati invatat si ne invatati sa fim egoisti.
In timp ce el vorbea, picurii erau din ce in ce mai desi si grei. Cei din jur s-au oprit din vociferari si erau consternati. Fiecare dintre ei se simtea vizat de acele vorbe. Cine era acel copil care le spunea aceste vorbe pline de duritate dar si de adevar? Vreti sa fiti iubiti dar nu iubiti.
Cand ati ajutat ultima data? cand ati spus o vorba buna vreunui om necajit?
Cand ati mangaiat pe cineva indurerat? Cand ati spus cel mai recent “te iubesc?” Cand v-ati oprit o clipa sa va ganditi si la cel de langa voi? Cand ati spus o rugaciune pe ntru semenii vostri? De fiecare data , cand alegeti raul, Dumnezeu plange!
Nimeni nu mai zicea nimic. Cand copilul se decise sa priveasca in jur, vazu cum pcurii de ploaie ,Lacrimile lui Dumnezeu, se impleteau cu lacrimile vinovate si pline de cainta a celor pe care glasul sau ii oprise . Sufletele oamenilor au fost patrunse de vorbele acelui copil si asa ei, au fost siliti sa priveasca adanc in inimile lor. De abia atunci si-au dat seama cat de triste si goale erau si cata singuratate era desi la usa inimii lor batea Iubirea.
S-au privit indelung, apoi au ridicat ochii spre cer cerand iertare. O cerere muta , fara sunet dar strigata din sufletele lor ingenunchiate.Caci au ales sa taca si sa lase sufletele lor insetate sa vorbeasca. Iar strigatele lor pline de cainta au ajuns sus la Dumnezeu, si Dumnezeu a zambit, caci a stiut ca in sfarsit copiii Sai s-au intors la El, iar ploaia lacrimilor Sale mantuitoare se opri.
Soarele stralucea din nou. Pe chipuri se vedea lumina, caci Iubirea intrase pe usa sufletelor, iar acum Dumnezeu Zambea.
-Va rog din suflet, sa nu il mai faceti pe Dumnezeu sa planga! Iubiti, daruiti, fiti buni, altruisti, fiti Oameni, se auzi din nou vocea baiatului, care le darui fiecaruia cate o floare din buchetele mamei sale si ii ruga sa ingrijeasca aceasta floare fragila, ca si sufletele lor cu multa atentie si dragoste, si sa nu uite niciodata ca si Dumnezeu plange!

Poveste scrisa de prietena mea Laura Strajan

Ioan Slavici

Ioan Slavici s-a nascut pe 18 ianuarie 1848 la Siria, judetul Arad. El a fost scriitor ?i jurnalist roman.

 

Slavici isi incepe cariera de scriitor cu comedia “ Fata de birau “ care este publicate in Concorbiri literare in anul 1871. Alaturi de Eminescu pune bazele Societatii Academice Sociale Literare  “ Romania Juna “. La finalul anului 1874, devine si el ca Eminescu redactor la Timpul. Alaturi I. L. Caragiale ?i G. Co?buc, infiinteaza revista Vatra. In timpul primului razboi mondial, colaboreaz? la ziarele Ziua si Gazeta Bucurestilor.

 

Slavici a avut idei antisemite, spunand in lucrarea sa “ Soll ?i Haben – Chestiunea Ovreilor din Romania “ ( Bucuresti, 1878 ) ca evreii sunt o ” boal? ” ce ar trebui aruncati in Dunare.

 

Datorita diverselor puncte de vedere politice exprimate in publicatii de-a lungul timpului, Ioan Slavici a fost inchos in inchisori. Acest lucru este reflectat intr-o lucrare memorialistica numita  ” Închisorile mele ” ( 1921 ).

 

La 17 august 1925, scriitorul moare, a fost inmormantat la schitul Brazi.

Cele mai representative opere ale lui Ion Slavici sunt: nuvele “ Popa Tanda “;(1873) aparuta in Convorbiri literale in iunie 1875; “ Scormon “;  “ Gura satului “; “ Budulea Taichii “; “ Moara cu noroc ” ( 1881 ); “ Comoara “ ( 1896 ); “ O viata pierduta ”; “ Vatra parasite “ ( 1900 ); “ O jertfa a vietii “; “ Padureanca “ ( 1884 ), romanele “ Mara ”    ( 1894 ); “ Din 2 lumi ” ( 1920 ); “ Cel din urma armas ” ( 1923 ); “ Din batrani ” ( 1902 ), pove?tile   “ Doi feti cu stea in frunte ”; “ Pacala in satul lui “;  “ Spaima zmeilor”; “ Rodul tainic ”; “ Zana Zorilor “; “ Ileana cea sireata “; “ Florita din codru ”; “Ioanea mamei “; “Petrea prostul ”; “ Limir-Imparat “;   “ Baiet sarac “; “ Imparatul serpilor ”; “ Doi frati  buni “; “ Baiat sarac si horopsit “; “ Narodul curtii “; “ Negru imparat ”; “ Pestele pe brazda ”; “ Stan Bolovan “; “ Boierul si Pacala “, dramele istorice   “ Bogdan Voda “; “ Gaspar Graziani “, memoriile   “ Inchisorile mele “ ( 1921 ); “ Amintiri “ ( 1924 );   “ Lumea prin care am trecut “ ( 1924 ), basmele  “ Zana Zorilor “; “ Florita din codru “; “ Rodul  tainic

Mihai Eminescu

Mihai Eminescu a fost si este considerat de catre cititori si de critica literara cel mai important scriitor romantic din literature romana supranumit si  ” luceafarul poeziei romanesti “. Mihai Eminescu este cel mai mare scriitor din istoria tarii noastre.

Eminescu s-a nascut la data de 15 ianuare 1850 in satul Ipotesti, judetul Botosani. Primele trei clase primare le studiaza acasa, apoi clasa a IV- a o face la Cernauti. In anul 1960 incepe gimnaziu la K. K. Ober Gymnasium din Cernauti unde studiaza 2 ani, dupa care i se refuza o bursa de studiu la aceeasi scoala. In toamna anului 1865 devine bibliotecar in casa lui Aron Pumnul.

Eminescu debuteaza ca scriitor in anul 1866 cu poezia ” La mormantul lui Aron Pumnul ” intr-o brosura votitiva ” Lacramioarele invataceilor gimnagiasti “. Tot in acelasi an publica in  “ Familia ” din Pesta , cu numele schimbat de Iosif Vulcan in Mihai Eminescu , poezia “De-as avea”. In anul 1868 incepe sa scrie la romanul “ Geniul Pustiu “ care ramane neterminat, din pacate. In anul 1869 pleaca la studii la  Universitatea din Viena unde se inscrie ca student la filosofie, devenind si membru al societatii studentesti ” Romania “.

Debutul sau publicistic il face la ” Albina ” si cateva articole de politica nationala la ” Federatiunea ” de Pesta in anul 1870. Tot in acelasi an publica prima poezie, ” Venere si Madona “ si basmul “ Fat-Fromos din lacrima “ in revista Convorbiri literare.

In anul 1972 citeste la Junimea in Iasi nuvela “ Sarmanul Dionis “ care se publica in Convorbiri literare. Eminescu termina liceul la Viena si se inscrie la Universitatea din Berlin ca student regulat.

In anul 1974,  Maiorescu il numeste director al Bibliotecii Centrale Universitare. Prin intermediul lui Miron Pompiliu, secretarul Universitatii, cunoaste pe Veronica Micle, sotia lui Stefan Micle, rectorul universitatii. Veronica devine marea sa iubire.

In anul 1875 il cunoaste pe Ion Creanga, scriu amandoi cate un basm cu erou central asemanator, al lui Eminescu numit “ Calin “(extras din cal); al lui Creanga “ Fat-frumos, fiul iepei “ . Amandoua in proza, dar basmele raman nepublicate.

In anul 1976 devine redactor al partii neoficiale si corector al ” Curierului de Iasi ” unde publica nuvela   ” La aniversare ” si ” Cezara “. Eminescu a vrut in acel an sa fuga cu Veronica, dar ea a refuzat plecand in vacanta in strainatate. De suparare, Eminescu scrie elegia: ” Pierduta pentru mine zambind prin lume treci “.

In anul 1978 publica in Convorbiri literare: “ Povestea codrului “, “ Povestea teiului “ ( varianta a traducerii din Em. Geibel “ Fat Frumos din tei “, dupa Romanze vom Elfenbrunen ), “ Singuratate “,  “ Departe sunt de tine “ , ” Moartea lui Ioan Vestimie “, ultimul episod din romanul  “ Aur, marire si amor “. Intre timp, Eminescu devinisera redactor la ziarul “ Timpul “ din Bucuresti.

In anul 1879, publica in Convorbiri literare : “ Atat de frageda “, scrisa pentru Veronica, “ Sonete “,   “ Freamat de codru “, “ Revedere “, “ Despartire “.

In anul 1881 publica in Convorbiri literare celebrele scrisori, doar pe a cincea a oprit-o de la publicare. Intre anii 1880 si 1882 scrie marele poem “ Luceafarul “ care apare in  almanahul ” Romania juna ” din Viena in anul 1883. Tot in acel an in           ” Familia “, apar poeziile oferite de Eminescu insusi lui Iosif Vulcan : ” S-a dus amorul… “, “ Cand amintirile.. “, “ Adio.”, “ Ce e amorul ?”, “ Pe langa plopii fara sot.. “ , “ Si daca.. “ Tot in 1883, Eminescu are primul soc nervos si este internat in sanatorii in tara si la Viena. In acel an Maiorescu ii publica primul volum de poezii.

Eminescu moare, fiind bolnav, la 15 iunie 1889 si este inmormantat 17 iunie la cimitirul Belu.

I.L. Caragiale, dupa moartea poetului i-a facut o analiza psihologica, publicand trei scurte articole pe aceasta tema: In “ Nirvana “, “ Ironie “ si “ Doua note “. Dupa parerea lui Caragiale trasatura cea mai caracteristica a lui Eminescu era faptul ca: “ Avea un temperament de o excesiva neegalitate ”. Caragiale mai spunea: “ Asa l-am cunoscut atuncea, asa a ramas pana in cele din urma momente bune: vesel si trist; comunicativ si ursuz; bland si aspru; multumindu-se cu nimica si nemultumit totdeauna de toate; aci de o abstinenta de pustnic, aci apoi lacom de placerile vietii; fugind de oameni si cautandu-i; nepasator ca un batran stoic si iritabil ca o fata nervoasa. Ciudata amestecatura! – fericita pentru artist, nefericita pentru om! ”.

Criticul Titu Maiorescu s-a ocupat de poezia sa in doua dintre articolele sale, Directia noua: în “ Poezia si proza romaneasca ( 1872 ), in care va analiza doar despre poeziile “ Venere ?i Madona “, “ Mortua Est “ si “ Epigonii “ si va reveni ulterior dupa moartea poetului asupra intregului set de poezii publicate antum “ In studiul Eminescu si poeziile sale “, publicat la scurt? vreme dupa moartea sa. In acest studio, Titu Maiorescu accentueaza trasaturile introvertite ale lui Eminescu, care de altfel erau dominante. Maiorescu a promovat imaginea unui visator rupt de realitate, care nu suferea din cauza conditiilor materiale in care traia, indiferent la ironiile si laudele semenilor, caracteristica lui principala fiind “ seninatatea abstracta ”.

Maiorescu mai spunea: “Ceea ce caracterizeaza mai intai de toate personalitatea lui Eminescu este o asa covarsitoare inteligenta, ajutata de o memorie careia nimic din cele ce-si intiparise vreodata nu-i mai scapa (nici chiar in perioadele bolnave declarate), incat lumea in care traia el dupa firea lui si fara nici o sila era aproape exclusiv lumea ideilor generale ce si le insusise si le avea pururea la indemana. In aceeasi proportie tot ce era caz individual, intamplare extern?, conventie sociala, avere sau neavere, rang sau nivelare obsteasca si chiar soarta externa a persoanei sale ca persoana ii era indiferenta “.

Eminescu, desi n-a fost de meserie jurnalist, el nu a tratat aceasta ocupatie cu indiferenta. Eminescu a incercat prin articolele pe care le scria sa le faca cititorilor o educatie politica. Iata ce spunea Eminescu: “ Parerea mea individuala, in care nu oblig pe nimeni de-a crede, e ca politica ce se face azi in Romania si dintr-o parte si dintr-alta e o politica necoapta, caci pentru adevarata si deplina intelegere a institutiilor noastre de azi ne trebuie o generatiune ce-avem de-a o creste de-acu-nainte. Eu las lumea ca sa mearga cum ii place dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adancul lor binele tarii e cresterea morala a generatiunii tinere si a generatiunii ce va veni. Nu caut adepti la ideea cea intai, dar la cea de a doua sufletul meu tine ca la el insusi ”.

Publicistica lui Eminescu acopera perioada Razboiului de Independenta, a proclamarii independentei, a satisfacerii conditiilor impuse de Congresul de la Berlin pentru recunoasterea independentei si proclamarea regatului, noua constitutie, legea electorala, bugetul, infiintarea Bancii Nationale, politica externa, etc.

Opera lui Eminescu este numeroasa. Cea mai mare parte a creatiei sale a ramas in manuscris, predate de Titu Maiorescu Bibliotecii Academiei Romane, unde au fost folosite de Perpesscius pentru editia critica din anul 1939 la Editura Fundatiilor Regale de catre Regele Carol al II-lea si finalizata abia in anul 2000. Manuscrisele au ramas mult? vreme nefolosite, criticii au considerat ca ele con?in bruioane sau simple schite ale operelor neterminate. Cel care le-a dat importanta cuvenita a fost criticul literar George C?linescu, care si-a sustinut doctoratul în literatur pornind de la nuvela postuma “ Avatarii faraonului Tla “. Calinescu va da o alt alumina operei eminescene in magistrala sa monografie  “ Opera lui Mihai Eminescu “, un studiu in patru volume, editat initial la Editura Fundatiilor Regale, Regele Carol al II-lea pentru Literatura si Arta, in perioada 1934-1936.

Dupa anul 1947, poezia lui Mihai Eminescu a fost grav cenzurata, in manualele scolare erau doar cateva texte ( ” Imparat si proletar “). In anul 1965 s-a schimbat situatia, poezia lui Eminescu era din nou vie si  prin cîteva momente semnificative, trebuind men?ionate in acest context studiile unor eminescologi ca: Ion Negoi?escu, Rosa del Conte, Ioana Em.Petrescu, Zoe Dumitrescu Bu?ulenga, Petru Cre?ia, Ilina Gregori care s-au ad?ugat canonului eminescologiei interbelice, precum critici ca:Tudor Vianu, Perpessicius, Dumitru Caracostea, etc.

Un moment semnificativ este analiza operei eminesce de catre un grup de critici literari consacra?i, din care faceau parte: Nicolae Manolescu, Ion Bogdan Lefter, Mircea Cartarescu, un politolog – profesorul de ?tiin?e politice Cristian Preda, dar si de un numar de tineri scriitori: redactorul Cezar Paul-Badescu, Razvan Radulescu, T.O.Bobe, studentul Marius Chivu, l-a constituit numarul 265 din 1998 al revistei “Dilema”, care a provocat o reactie foarte puternica a lumii culturale romanesti dar si a jurnalistilor de la diverse publicatii, toate aceste reac?ii fiind adunate de Cezar Paul-Badescu intr-o antologie intitulata  ” Cazul Eminescu”. Acesta a ales numai reactiile emotionale si a trecut cu vederea pe cele avizate care veneau din partea unor eminescologi ca Ilina Gregori, Eugen Simion, ?tefan Cazimir etc.

Mihai Eminescu a fost si este cel mai popular poet roman, creatiile lui vor fi nemuritoare pentru totdeauna.

Vizita mea la gradina zoologica impreuna cu mama si prietena mea Ionela si cu ingerasul ei Stefanut

Dupa aproape 29 de ani , am reusit sa vizitez si eu gradina zoologica din orasul meu frumos Brasov datorita prietenei mele Ionela care ne-a dus cu masina pana acolo. Ii multumesc mult pentru gestul facut si mai ales pentru ca mi-a dat inca odata ocazia sa vad cat de mult pot sa merg in prezent fara nicio problema. Asta ma face foarte fericita.

In continuare va pun poze de la gradina facute tot de Ionela.

OAMENII SPECIALI CARE MI-AU ALINAT SUFLETUL

In fiecare dimineata ma scol cu zambetul pe buze deoarece cred ca Dumnezeu ne-a dat viata asta pentru a ne putea bucura de ea indiferent de necazurile pe care le avem. Fiecare rasarit de soare pe care il apucam sa-l vedem trebuie sa fie o bucurie pentru noi si sa facem in asa fel ca sa apucam sa-l privim in fiecare zi pana Dumnezeu va decide sa ne ia ia el.
Pe 14 iule nu m-am sculat cu zambetul pe buze, o veste tulburatoare am auzit de cand am deschis ochii. O persoana care imi alinase sufletul toata copilaria mea, facuse ceva incredibil. Madalina Manole a fost una dintre persoanele care reusea prin muzica ei sa ma faca sa fiu vesela, sa uit de necazuri, sa sper la zile mai bune in viata mea. Primul ei album a fost si primul meu cadou primit de la fratele meu. Sa se odihneasca in pace!
Acum o sa va spun si alte persoane care mi-a facut copilaria mai frumoasa. Cu realizarile lor m-a facut si pe mine fericita, sa uit de dureri, de oboseala, de rautatile oamenilor. O astfel de persoana e Gheorghe Hagi care prin performantele lui la echipele de club si la natioala m-a facut sa plang de multe ori si sa fiu mandra ca sunt romanca. Cred ca nu a fost un meci in care sa joace el sa nu-l vad. Ma bucur foarte mult ca am fost comtemporana cu generatia de aur al fotbaluilui romanesc care ne-a facut foarte fericiti in 1994 in S.U.A. N-o sa uit nici perioada cand Giga Popescu a fost capitanul echipei FC. Barcelona, mai ales ca aceasta echipa e preferata mea in fotbal.
Alte persoane care m-a facut fericita si care prin performantele lor ma obligau sa stau in fata televizorului ore intregi indiferent daca era noapte sau zi sunt: Lavinia Milovici care m-a facut sa vad primul 10 din viata mea la gimnastica artistica la olimpiada de la Barcelona, Gina Gogean, Laura Badea, Elizabeta Lipa, Gabi Szabo,, Pete Sampas, Agasi, Stefi Graf, Michel Schumaher, Andreea Raducan ( un moment de neuitat cu ea la Sydney la olimpiada din anul 2000 ), Mihai Covaliu ( a facut liceu unde l-am facut si eu ), Martina Hingis, Diana Mocanu, Marius Urzica, Marian Dragulescu, Zinedine Zidane. Roberto Baggio, Paulo Madini etc
Acesti oameni m-a facut viata mult mai frumoasa. Pentru asta le multumesc!