Cum eliminam anxietatea?

Posted: Februarie 21, 2011 in Mentalitate invingatoare

Aceasta intrebare este mai complexa decat pare…
Anxietatea este condusa de efortul de evitare a unor consecinte infricosatoare.
“Simpla” rezolvare a anxietatii persoanelor cu fobie de paianjeni pare sa fie ca niciodata sa nu se gandeasca la paianjeni si sa nu intre in contact cu ceva ce ar putea avea legatura cu paianjenii.

Pentru persoana cu anxietate in legatura cu pierderea autocontrolului rezolvarea “simpla” ar fi sa nu fie vreodata in situatia in care pierderea autocontrolului devine posibila.
Sigur ca acestea sunt scopuri imposibile insa multe persoane anxioase se agata de iluzia unei astfel de solutii apeland la droguri, distractii, un stil de viata complet organizat in jurul fricilor lor si a relatiilor de dependenta in care cealalta persoana trebuie sa le fie permanent in preajma. Ceea ce de obicei se numeste “castig secundar” (avantaje accidentale pe care problema le aduce in viata persoanei sub forma de simpatie, evitarea provocarilor etc.) este in mod real principalul castig in conditiile anxietatii. Acesta este adesea si telul imediat al persoanei anxioase.
Rolul tau ca specialist NLP nu este sa creezi astfel de solutii iluzorii.

Un exemplu de solutie iluzorie ar fi cea care prezinta NLP ca un set de unelte care vor rezolva automat problema persoanei indiferent ce ar face aceasta.
Un alt exemplu de acest gen ar fi sa te oferi sa devii un sistem de suport total pentru persoana respective (“Suna-ma oricand!”).
Sa fi “magician” poate fi foarte satisfacator dar aceasta satisfactie este mica in comparatie cu bucuria de a da persoanei anxioase puterea de a invata propria ei magie. Atunci rolul tau este cel al unui coach sau consilier.

Persoanele anxioase ne angajeaza pentru a le oferi sfaturi si suport pentru a-si pune in actiune un plan care le va schimba viata. Aceasta va fi o relatie de colaborare in care va fi nevoie ca ei sa ne “ajute” si de asemenea sa urmeze in mod experimental sfaturile pe care le oferim. Noi nu avem o modalitate magica de le rezolva problemele dar daca ei vor face ceea ce noi le sugeram credem ca vor experimenta schimbarea. Acest lucru este ca si acordul pe care il face un consultant de afaceri. Noi adesea spunem: “NLP nu functioneaza. Tu lucrezi… NLP doar iti explica cum sa lucrezi perfect”. Acesta este un angajament limitat in timp si este important sa stabilesti de la inceput care este numarul de sedinte (de obicei doua sau patru).

Pe de alta parte, daca nu suntem angajati ca si consultanti, acceptam aceasta situatie. Nu ducem munca de convingere incercand sa ne vindem serviciile.
Un alt lucru important in practica este ca atunci cand sugeram niste sarcini (de exemplu cerem persoanei ca la sfarsitul fiecarei zile sa identifice trei lucruri pe care le-a realizat in ziua respectiva) si persoana nu le indeplineste sa aflam impreuna cu persoana ce anume a facut in loc sa indeplineasca sarcina si sa o ajutam sa descopere cum lucrul respectiv a dus la rezultatele de care se plange.
In acest context, pentru anularea “distorsiunilor cognitive” ale anxietatii putem folosi urmatoarele cinci seturi de instrumente:

1. Reincadrarea anxietatii si a simptomelor ei;
2. Accesarea resurselor/solutiilor;
3. Invatarea transei si fixarea ancorelor de relaxare;
4. Modificarea submodalitatilor;
5. Crearea unor convingeri mai integrate.

Reincadrarea anxietatii si simptomelor ei

Aratati care este valoarea raspunsurilor normale de frica si explicati structura problemei anxietatii ca fiind generata de distorsiuni perceptive si sinestezii. Anxietatea este un semnal pe care persoana are nevoie sa-l identifice, apoi are nevoie sa-si ajusteze perceptiile asupra situatiei si sa se comporte diferit.

Extrageti declansatorii pe care persoana i-a folosit pentru a genera anxietatea si gasiti distorsiunile de submodalitate care amplifica importanta amenintarii.
Noi am rezolvat cu mai multe ocazii anxietatea legata de vorbitul in public aratand persoanelor anxioase ca imaginea pe care o aveau in minte era centrata doar pe anumite persoane si ca priveau imaginea din mintea lor cu ochii mariti mult peste dimensiunile obisnuite. Adesea, odata ce persoanele acceseaza declansatorii anxietatii lor, ii pot schimba fara explicatii suplimentare. Evaluarile nerealiste facute de persoanele anxioase pot fi verificate in acest moment (convingerile active vor necesita aplicarea unora dintre celelalte tehnici enumerate dar o persoana anxioasa in legatura cu lucrurile pe care “trebuie sa le faca imediat” poate fi intrigata sa afle ca si-a evaluat incorect necesitatile).

Un mod amuzant de a produce schimbarea submodalitatii chiar in aceasta explorare initiala este folosirea tipului de interventie jucausa pe care Richard Bandler o descrie in cartea sa “Magic in Action” (1984, p.1-31).

Lucrand cu Susan, o femeie care se panica atunci cand membrii familiei ei se intorceau acasa tarziu, Bandler spune: “Sa zicem ca trebuie sa simt in locul tau timp de o zi. Deci o parte a indatoririlor mele ar fi sa ma panichez in locul tau daca cineva intarzie. Ce sa fac in interiorul capului meu pentru a ma panica?” Susan ii raspunse: “Incepi prin a-ti spune propozitii de genul…” si Richard o intrerupe: “Trebuie sa-mi vorbesc mie insumi”. Ea continua: “… uite ce tarziu e, uite ca ei nu-s aici. Asta inseamna ca s-ar putea sa nu mai vina niciodata.” Bandler intreaba: “Spun asta pe un ton obisnuit?” Acest model a fost realizat de Tad James si denumirea lui este aceea de “niveluri logice ale terapiei”. James evidentiaza faptul ca procedand in acest fel, Bandler a obtinut prin presupozitii lingvistice cateva reincadrari:

– Susan admite ca ea este cea care cauzeaza panica;
– Susan este de acord ca are o strategie specifica pentru a actiona;
– Susan este de acord ca este o experta in ceea ce face si ca il poate invata pe Bandler cum sa o faca si el;
– Susan descrie procesul la persoana a doua ca si cum altcineva s-ar panica;
– Pentru a raspunde la intrebarile lui Bandler mai sus mentionate, Susan trebuie sa considere ce s-ar intampla daca ea insasi si-ar desfasura strategia intr-un alt mod decat cel obisnuit.
– Prin urmare, Susan exerseaza o noua strategie

Declansatorii kinestezici care alimenteaza un circuit de panica (de exemplu: Vc Ki . Ad Ki) pot fi si ei reincadrati. Puteti arata ca senzatia de lesin este exact aceeasi ca senzatia pe care o ai cand esti ametit de incantare, senzatia de respiratie dificila si ameteala este aceeasi cu cea pe care o ai cand dansezi foarte repede, frisoanele sunt aceleasi senzatii pe care le ai intr-o sauna si intr-o piscina iar amortelile mainilor si a falcilor (pe baza de anxietate) sunt identice cu cele pe care le simti cand te sprijini mai mult timp pe o mana in timp ce urmaresti programul TV etc. (vezi p.214 din articolul lui Russel Bourne “From Panic to Peace: Recognising the Continua” din Yapo ed, 1989)

Accesarea resurselor/ solutiilor

Ajutati persoana sa identifice si sa construiasca experiente ale resurselor interioare pentru a se descurca in situatiile care li se par dificile.
Persoanele anxioase prefera pericolul si cand li se cere sa gaseasca o experienta resursa, adesea acceseaza experientele cele mai dureroase si infricosatoare pe care le-au trait. Este important ca ele sa invete ca acesta este un metaprogram ce poate fi schimbat prin simpla repetitie.
Pentru a extrage momente resursa pot fi folosite trei tipuri de intrebari centrate pe solutie (Chevalier, 1995).
1. Cereti o descriere a rezultatului dorit de persoana.
“Ce trebuie sa fie diferit ca rezultat al faptului ca discuti cu mine?”
“Ce vrei sa obtii?”
“Ce ar trebui sa se intample pentru ca tu sa simti ca ceasta problema s-a rezolvat?”
“Cum vei stii ca aceasta problema este rezolvata?”
“Ce vei face si ce vei simti atunci cand problema va fi rezolvata?”
2. Intrebati cand anume nu intervine proble-
ma. (Aflati care sunt exceptiile).
“Cand anume ai observat ca problema nu era chiar asa de rea?”
“Ce se intampla in acel moment? Ce faceai diferit in momentul respectiv?”

3. Daca nu exista exceptii intrebati despre
exceptii ipotetice folosind intrebarea
“miracol”.
“Sa zicem ca intr-o noapte s-ar intampla un miracol in timp ce tu dormi si problema ta ar fi rezolvata. Ce crezi ca vei observa deosebit dimineata si-ti va permite sa stii ca problema ta s-a rezolvat?
Dupa intrebarea despre miracolul ipotetic poti pune si alte intrebari precum:
“Ce ar observa oamenii din jurul tau ca este diferit in ceea ce te priveste?”
“Ce ar face ei atunci?”
“Ce-ar fi sa pretinzi ca acest miracol chiar s-a intamplat?”
Faceti in asa fel incat clientul, in viata lui de zi cu zi, sa-si puna siesi intrebari centrate pe solutie.
Dimineata, inainte de a cobora din pat, sa se intrebe: “Care sunt cele trei lucruri pe care le voi cauta/realiza astazi?”
Seara cand se duc la culcare, sa se intrebe: “Care sunt cele 3 lucruri pe care le-am obtinut astazi?”
Potentialul acestor trei intrebari este extraordinar.

Invatarea transei si stabilirea ancorelor de relaxare

Un mod simplu de a construi resurse este sa inveti persoana sa se relaxeze din punct de vedere psihologic. Asta inseamna sa ii arati cum isi poate opri incordarea grupelor de muschi, sa acorde mai multa atentie expiratiei decat inspiratiei, sa respire prin nara non-dominanta
(Rossi, 1996, p.171-2) si sa se orienteze spre imaginile interne placute. Scopul este sa inveti persoana sa intre singura in transa folosind ancore aflate sub propriul lor control. Astfel de ancore pot fi stabilite de persoana aflata in terapie.
De exemplu, lucrand cu studenti care sufereau de anxietate de examen, adesea am rezolvat complet problema inducand o transa, determinand persoanele sa faca o ancora gestuala cu mana non-dominanta (care este libera atunci cand ele scriu) si testand apoi ancora. Persoanele utilizeaza apoi ancora la examen si de obicei spun: “A fost cel mai relaxat examen din viata mea”.
Multi dintre clientii nostri cu anxietate mai complexa spun dupa primele 15 minute de inducere a transei ca s-au simtit “mai relaxati ca niciodata”, insa pentru ei acesta e doar inceputul, deoarece este nevoie ca persoana sa repete procesul in mod regulat, ceea ce (subliniaza Rossi 1996, p.279-313) inseamna de cateva ori pe zi, astfel incat sa restabileasca un ciclu ultradian natural de odihna. Ca si Rossi, si noi am aflat ca multi clienti anxiosi nu vor mai avea probleme in viitor daca vor avea grija ca la fiecare 90 de minute sa se relaxeze timp de 10 minute intinzandu-se pe partea lor dominanta (deschizandu-si astfel nara non-dominanta).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s