POVESTEA MEA

Ma numesc Ramona Lengyel, am 28 de ani si sunt din Brasov. In primele luni de la nastere in urma unui vaccin prost administrat, m-am imbolnavit de tetrapareza spastica. De la un an jumatate mama a inceput sa-mi faca tratament de recuperare, imi facea vreo patru ore de gimnastica pe zi, fiind indrumata de un doctor foarte bun.
Rezultatele muncii mamei au aparut ince incet, la trei ani am stat in fund. Abia la sapte ani am inceput sa ma sprijin pe picioarele mele. La 7-8 ani, cand mi-am dat drumul sa merg singura, un accident groaznic mi s-a intamplat. Cand mama punea masa sa mancam, eu am pornit singura spre ea si cand am ajuns in spatele ei m-am dezchilibrat si supa fierbinte a cazut pe mine, m-am ars pe jumatate de corp. Acest accident mi-a schimbat viata, de atunci am o frica imensa de a merge.
La noua ani am inceput scoala dorind foarte mult sa invat sa scriu si sa citesc. Dar aceasta dorinta m-a facut sa muncesc foarte mult deoarece scriam foarte incet si de aceea scriam non-stop pentru a putea face fata unei scoli cu regim normal. Acest lucru mi-a daunat la sanatate. Dar nici nu am gasit specialisti buni care sa ma poate ajuta la boala.
Asa au trecut anii si am intrat la liceu, la facultate, ne mai putand sa ma opresc din invatat. La nouasprezece ani am plecat cu mama in Ungaria la un spital de recuperare renumit in Europa fiind foarte neincrezatoare in potentialului meu de a ma recupera. Dar ce am vazut acolo din prima zi, ce fel de tratament se face, a fost visul meu de o viata. Mereu am dus lipsa unui specialist cu care sa lucrez cu el, sa ma indrume spre calea cea buna, spre vindecare. Gimnastica facuta cu mama ta nu e totuna cu gimnastica facuta cu un specialist.
Acest spital din Ungaria mi-a schimbat viata, m-a facut din nou sa cred ca visul meu de a merge singura va fi realitate. Acolo am invatat sa devin independenta in casa fata de cei din jur, sa nu-mi mai fie frica ca fac pe mine cand parintii mei sunt plecati sau sa nu mai mor de foarme sau de sete. Afara am scapat de carut, acum pot merge aproape singura distante la care nici nu visam mai de mult. In Romania nu se face asa ceva, se face numai gimnastica pasiva fara a ne pune sa mergem deloc.
Necazul e costul tratamentului care e foarte scump pentru nivelul nostru de trai ( 2000 de euro pe o luna ). Mama a umblat dupa sposori din firma in firma pana nu a mai putut imbolnavandu-se foarte rau la circulatia sangelui, fiind gata sa-si piarda picioarele. De atunci n-am mai lasat-o sa mai umble dupa bani, ea este mai importanta pentru mine decat orice de pe lumea asta. Am incercat eu sa trimit cereri de sponsorizari fara succes la diverse firme si persoane pubice.
Daca as mai avea bani sa mai merg inca de vreo trei ori in Ungaria, as putea jura ca visul de a merge si afara singura se va implini. Pentru a reusi acest lucru mi-ar mai trebui cam 6000 de euro. Tuturor care o sa cititi aceasta poveste trista va rog frmos, ajutati-ma!
Daca voi merge singura voi putea sa am si eu un loc de munca si sa-mi implinesc alte vise frumoase: o fundatie unde sa pot ajuta multa lume si sa devin scriitoare ( am facut facultatea de litere ). Imi place mult sa scriu povesti de dragoste, dar fiind bolnava nimeni nu-mi acorda nicio sansa.
Va rog ajutati-ma sa-mi indeplinesc visele! Va multumesc!

http://www.acasatv.ro/emisiuni/ramona-are-nevoie-de-ajutor-ca-sa-si-poata-recupera-sanatatea-in-ungaria-video.

1386634e