O noua poveste scrisa de mine

Posted: Iulie 21, 2014 in Informatii despre mine

Doi vecini s-au întâlnit în faţa blocului unde locuiau în oraşul Lupeni. Costel venea de la cumpărături, Ovidiu venise de la serviciu. Cei doi se înţelegeau bine, băieţii lor erau în acelaşi clasă la şcoala şi aveau ce vorbi când se vedeau.
– Bună Costele, iar ai fost la cumpărături?
– Iar am fost… Cred că mama m-a născut în căruţă. Tu vii de la muncă?
– Eu sigur nu m-am născut pe drumuri. La cât muncesc eu, cred că mama m-a facut în mina unde lucra.
– Ti-a spus Ionuţ, că am fost chemat la şcoală?
– Nu. S-a întâmplat ceva cu Mihai?
– S-a bătut cu un alt băiat.
– Ceva grav?
A spus diriginta că-i scade nota la purtare dacă se va mai repeta.
– Mai dă-i încolo cu şcoala lor cu tot. Aseară m-am uitat şi eu puţin peste ce învăţa Ionuţ, nu ştiu de unde au scos ei acum poeţii aştia noi. Pe vremea noastră nu se auzea de Eminescu, Alescadri sau alte porcarii.
– Eminescu asta o fi un şmecher de acum care vrea să se facă cunoscut şi le bagă săracilor copii pe gât poeziile lui.
– Asta e. Daca toti râde de Becali care îl ştim, că e cel mai inteligent om, pe care îl are ţara noastră, ce să mai vorbim?
– Nu mai are rost să mai discutăm, ne merităm soarta, Ovidiule. Ai văzut ce au mai scornit proştii aştea la televizor? Cică românii consumă cel mai puţin săpun şi pastă de dinţi…
– Pai da, acum americanii de la UE, cred că au găsit proştii care o să le facă pe placul lor, doar să se îmbogatească ei.
– Iaca aşa, că m-am facut mare şi fără prea mult săpun, şampon şi alte porcării. De câte ori am simţit cum umblă păduchii prin cap. Aşa mă distram la şcoală când ne controla şi mă trimitea acasă până scăpeam de ei, era cel mai perfect motiv să nu merg la şcoală. Cei doi vecini începuse să râda.
– Pe noi ne punea mama să ne spălăm cu săpun de casă, dar mi-am adus aminte de o fază tare. Când aveam 16-17 ani, tata m-a trimis la o stină de oi, sa-l ajut pe cioban câteva săptămâni. Acolo la stină stătea şi Ileana, fata ciobanului, era atât de frumoasă, am prins drag de ea imediat. Într-o seară taica-său adormi mai devreme şi în sfarsit am ramas singur cu Ileana mea. Când eram gata s-o sărut, văd ceva miscându-se prin părul ei şi când i-am pus mâna în cap, am văzut mai mulţi păduchi. Mi-a trecut orice urmă de dorinţă de sărutare, a doua zi am şi plecat acasă.
– Dacâ eram eu, Ileana ta nu mai scăpa de mine în seara aia, Costel râdea.
– N-o să uit niciodatăă, spuse Ovidiu zâmbind.
– Hai că te las acum, s-a făcut deja ora cinci, mă omoară nevasta-mea.
– Stai puţin, să-ti mai spun una tare…
– Spune-o repede.
– Ieri când veneam de la servici, m-am dus să cumpăr păine, pe drum a intrat în vorbă cu mine o reporteră de la nu ştiu care televiziune si mă întreabă dacă ştiu ce sărbătorim de Paşte.
– Şi?
– I-am spus că nu sunt atât de prost cum mă crede ea, să nu mai facă pe desteapta cu mine, că ştie toată lumea ce e Paştele.
– Chiar mă gândeam la asta, cine a mai inventat şi acest Paşte, cred că tot aceşti americani, să mai scoată nişte bani de pe urma prostilor.
– Asta chiar că nu ştiu, nu m-m gândit la asta niciodata.
– Acum chiar te las, mai vorbim noi. Numai bine!
– Numai bine!
Costel şi Ovidiu s-au desărţit şi au mers amândoi la familile lor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s