6 decembrie

Posted: Noiembrie 12, 2013 in Informatii despre mine

De mult doresc sa scriu aceste randuri, nu am reusit pana azi. Dar stiti cum e vorba accea, niciodata nu e prea tarziu. Pentru mine luna decembrie e cea mai frumoasa luna a anului. O sa iau pe rand toate evenimentele petrecute cu bucurie de mine in aceasta luna de iarna.
Desi de multe ori ma enervez ca nu merg lucrurile asa cum trebuie, sunt mandra ca locuiesc in aceasta tara. De 1 decembrie sunt si bucuroasa ,dar si trista ca nu stim inca dupa 21 de ani de libertate sa ne bucuram asa cum ar trebui de aceasta zi nationala, asa cum s-au bucurat la Alba-Iulia in 1918 o multime de oameni din toate colturile tarii. Traiesc cu speranta ca intr-o zi vom stii sa sarbatorim asa cum trebuie 1 decembrie.
Pe 6 decembrie e mereu pentru mine o tripa sarbatoare: Sfantul Nicolae ( venirea mosului si reamintirea faptelor Sf. Nicolae ), ziua mea de nastere si sarbarirea zilei numelui mamei mele. Mama ne-a crescut in asa fel incat sa stim sa ne bucuram de venirwa mosului indiferent de darul primit. Mama a avut grija sa pastram traditia si daca noi nu mai suntem copii mici. La noi tot vine mosul in ghete cu sau fara nuia. Cand deschid usa in ziua respectiva erau la usa mea cismele mele cu un bat mare in ele si mai multe dulciuri, asa rad. In ziua de azi foarte putini au pastrat traditia, e mare pacat!
Apoi ma gandesc ca implinisesc un anumit nr de ani si ma intrebat cand au trecut atatia. Este un moment de evaluare a vietii mele, stadiul in care am ajuns, le datorez la cateva persoane. In primul rand mamicutei mele dragi ii datorez totul. Ea a facut posibil ca eu sa merg in picioare azi, nu a contat pentru ea ca lucra 10 ore la fabrica schimbul 3 si dormea 2-3 ore pe zi, era mai importanta sanatatea mea, sa-mi faca vreo 3 ore de gimnastica pe zi. Nu a contat pentru ea ca manca in spital numai varza sau cartofi si se baga cu mine in apa la 5 dimineata. Tratamentul era ca la armata in acel spital ( dezna din judetul arad ). Din mamaliga de copil ce eram ( doar gatul il tineam tare ) la 7 ani ma sprijineam pe picioare tinuta bine.
Mama a avut mereu incredere in mine si a vazut cat imi doresc sa invat sa citesc, sa scriu si s-a luptat cu tot sistemul ca sa ma primeasca la o scoala normala. Stiti ce faceam inainte sa ma duc la scoala? Luam o carte si ma prefaceam ca stiu sa citesc asa mult imi doream sa citesc. De aceea mama s-a luptat atata si s-a chinuit sa ma duca in carut pe caldura, pe ploaie, pe zapada, pe viscol etc. O intreba lumea mai poti, de ce trebuie s-o duci la scoala? Din a 12 a am mers tot cu mama la scoala, dar pe picioare mele, fara carut.
La acest capitol a vietii mele, adica scoala exista o persoana caruia ii datorez multe, cred ca nici ea nu-si da seama ce rol important a avut in viata mea. Acea persoana e doamna invatatoare a mea cu care vorbesc si acum. Doamna invatatoare nu mi-a lasat niciodata vreo impresie ca are vreo indoiala in cea ce ma priveste. Nu m-a compatimit niciodata, din contra imi spunea ca pot mai mult. Intotdeauna m-a tratat ca pe o persoana normala capabila sa gandeasca sau sa poarte discutii la orice nivel. Asta mi-a dat o mare incredere in mine ca pot realiza multe. Nimeni nu a mai putut-o s-o mai ia din subconstientul meu. De a lungul anilor m-a fost alaturi la multe necazuri. Ii multumesc mult!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s