Hepatita cronica

Hepatita cu durata mai mare de 6 luni este definita cronica. P�na de cur�nd cazurile erau clasificate histologic, ca hepatita cronica persistenta, cronica lobulara si cronica activa, acestea diferind prin evolutia clinica si sechelele produse.

ETIOLOGIE SI PATOGENEZAVirusurile hepatitice B si C sunt principalele cauze de hepatita cronica; 10% din cauzele de hepatita B si aproximativ 80% din cazurile de hepatita C se cronicizeaza. Infectia cu virusurile hepatitice A si E nu conduce la hepatita cronica.Mecanismul cronicizarii este putin cunoscut, dar efectul citopatic al virusului este minor, in special in infectia HBV; leziunea hepatica este produsa in mare masura de reactia imuna a gazdei fata de infectie.Hepatita cronica poate fi produsa de diverse medicamente: Izoniazida, Metildopa, Nitrofurantoin, posibil si de Acetaminofen. Mecanismul patogenic este diferit de la un medicament la altul, poate fi un raspuns imun alterat, un metabolism intermediar citotoxic, un defect metabolic determinat genetic.Multe cazuri de hepatita cronica nu sunt virale si nici medicamentoase; ele sunt idopatice. O proportie importanta a acestora are elemente imunologice importante (hepatita autoimuna).SEMNE SI SIMPTOMESemnele clinice sunt variabile. Cam 1/3 din cazuri apar dupa o hepatita acuta, dar majoritatea se dezvolta insidios. Multi pacienti sunt asimptomatici, in special cei cu hepatita cronica C. O stare nespecifica de rau, anorexia si oboseala sunt frecvente. Icterul este variabil ca intensitate si deseori lipseste. Semnele de boala hepatica cronica (splenomegalie, stelute vasculare, retentia fluidelor) pot sa apara, dar la multi pacienti afectiunea ramâne subclinica pentru multi ani. In formele autoimune, apar manifestari imune sau multisistemice, in special, la femeile tinere. Aceste modificari pot afecta, practic, orice sistem si cuprind acnee, amenoree, artralgii, colita ulcerativa, fibroza pulmonara, tiroidita, nefrita si anemie hemolitica. Un numar mic de pacienti dezvolta colestaza.EXAMENE DE LABORATORPunctia biopsie hepatica evidentiaza leziunile de hepatita cronica si este obligatorie pentru acest diagnostic. Cresterea transaminazelor este moderata si, ocazional, cresc bilirubina si fosfataza alcalina. AST si ALT sunt cuprinse intre 100-500 UI/L dar ocazional valorile pot creste peste 1000 UI/L si pot duce la confuzii cu hepatita acuta.Markerii serologici imuni sunt comuni in formele de hepatita autoimuna si cuprind cresteri importante ale IgG, anticorpi antinucleari, anticorpi antimuschi neted (antiactina), celule LE, factor reumatoid si anticorpi antimircrozomi hepatici si renali. Acesti markeri sunt, de regula, absenti in hepatita cronica produsa de virusuri si de medicamente desi pot aparea in 25% din cazuri. Prezenta Ag HBs sau a anticorpilor HCV arata originea virala a hepatitei croniceDIAGNOSTICBoala trebuie diferentiata de boala hepatica alcoolica, recaderi ale hepatitei virale acute si ciroza biliara primitiva. Datele clinice si biologice sunt utile, dar biopsia hepatica este esentiala pentru un diagnostic definitiv. De obicei cauza hepatitei nu poate fi precizata prin examenul morfopatologic, desi formele produse de HBV sunt caracterizate de prezenta celulelor hepatice cu aspect de “geam mat” datorita prezentei Ag HBs la coloratia hematoxilina eozina.PROGNOSTICPrognosticul este variabil. In cazurile cu etiologie medicamentoasa boala regreseaza complet când medicamentul este indepartat. Cazurile produse de HCV si HBV tind sa progreseze lent si sunt de regula rezistente la terapie. Formele autoimune se amelioreaza substantial sub tratament, iar cu o terapie adecvata pacientii pot supravietui ani/zeci de ani.TRATAMENTTratamentul hepatitei medicamentoase cuprinde stoparea administrarii medicamentului responsabil si tratamentul complicatiilor (ascita, encefalopatie). Hepatitele autoimune sunt tratate cel mai bine cu corticosteroizi asociati sau nu cu azatioprina.Tratamentul hepatitei cronice B si CCorticosteroizii sunt contraindicati deoarece cresc replicarea virala. Alfa interferonul este utilizat pentru a suprima replicarea virala dar rezultatele globale sunt putin satisfacatoare.In hepatita cronica B se folosesc interferonul si lamivudina. Alfa interferonul se administreaza in doza de 10 MU sc de trei ori pe saptamâna; 30-40% dintre pacienti au un raspuns complet si stabil cu aparitia de anticorpi anti-e si disparitia AND-HBV din ser. Raspunsul apare mai frecvent la pacientii care nu au elemente de ciroza si care au o durata de evolutie a bolii mai mica. Nu se trateaza cu interferon hepatitele cronice cu valori normale ale transaminazelor, cei cu ciroza si cei peste 65 ani.Lamivudina, antiviral oral mai comod de administrat si cu efecte adverse mai putine decât interferonul se indica in toate cazurile de hepatita cronica B netratate. Lamivudina este utila in HBV+HIV.Pe lânga eficienta sa limitata, tratamentul cu interferon este scump, trebuie administrat injectabil si are efecte secundare severe la un numar mic de pacienti. Au fost studiate si alte medicamente antivirale si imunomodulatoare impotriva HBV si HCV dar nici unul nu a avut eficienta combinatiei interferon+ribavirina.Transplantul hepatic este, de regula, indicat pentru bolile hepatice in ultimul stadiu.